Povești de la cititori

06 October of 2014

DSCF0017

Una dintre câștigătoarele concursului nostru din Ioana nr. 20 ne spune emoționanta poveste a prieteniei dintre ea și Billy:

“În 1999 aveam şapte ani şi urma să încep şcoala! Cam în aceeaşi perioadă am cunoscut şi un căţeluş pe care l-am numit „Billy“. Era un ghemotoc cu părul scurt, arămiu-roşcat, cu botic şi ochi negri. Era atât de micuţ, că nici nu putea urca scările de la intrarea blocului.
A fost începutul unei frumoase prietenii. Pentru că părinţii mei lucrau de dimineaţă până seara, deşteptarea mi-o dădea Billy în fiecare zi la ora şapte pentru a mă pregăti pentru şcoală. Micul dejun, lăsat de mama pe masa din bucătărie, îl împărţeam mereu frăţeşte cu căţeluşul meu. Urma scurta plimbare în apropierea blocului, iar apoi, în lipsa mea de acasă, Billy mă aştepta devotat, fără să distrugă ceva din casă. La întoarcerea mea, ochii îi lăcrimau de bucurie. Prânzul îl luam iar împreună, mă asista conştiincios la teme, ne jucam împreună, ieşeam la plimbare fără lesă, pentru că niciodată nu s-a dezlipit de mine. Nu plecam nicăieri fără Billy, şi aşa ne-am petrecut şi prima vacanță împreună. Am învăţat să împărţim totul: timpul, dulciurile, bucuriile, supărările. În 2005, familia noastră a suferit o pierdere enormă, care ne-a marcat şi ne-a adus multă suferinţă, moartea bunicului meu după o necruțătoare boală. Şi Billy a înţeles atunci drama prin care am trecut. Şi el l-a iubit mult pe bunicul. Mergea zilnic la mormântul lui, indiferent de anotimp sau de condiţiile meteorologice.
De-a lungul anilor, răutatea unor oameni l-a lăsat pe Billy fără vedere, după ce suferise răni grave pe corp în repetate rânduri. Dar el continua să ne bucure de fiecare dată cu prezenţa şi dragostea lui. Însă problemele de sănătate pe care le-a acumulat de-a lungul anilor, vârsta au fost nemiloase cu Billy. Eram studentă în primul an şi cu puţin timp înainte de vacanţa de Crăciun am simţit că ceva nu este în regulă cu el.  Ajunsă în vacanţă, mi-am găsit prietenul suferind, iar după nici o oră a încetat să mai respire.
Pierderea lui a adus o lipsă imensă, care nu poate fi descrisă în cuvinte.”

Sabina Scripcă

Dacă îți place să scrii, atunci trimite și tu povestea ta (subiect: un Crăciun de neuitat) pe adresa re­dacției sau la adresa [email protected] Cele mai bune texte vor fi publicate și premiate cu un voucher de 300 de lei, oferit de Takko!



Comments

comments

Previous:

Copii la concert Sore

Next:

Puterea vindecătoare a argilei

You may also like

  1. Am asteptat cu sufletul la gura aparitia revistei, in haina noua si.. sunt cumva dezamagita, chiar daca, formatul este ceva mai mare, hartia mai buna.. m-am asteptat la articole .. mai consistente , Ati umplut excedentul de pagini cu votarea – lucruri pe care chiar le stim si cu masterchefii care ne-au invadat televizoarele, era de-ajuns – in schimb lipsesc mica integrama, glumitele, pagina despre actorii celebri, noutatile despre carti, filme.. etc.

  2. Of, eu sper ca dezamăgirea să fie doar din cauza “șocului” transformării. Partea cu votarea este articolul mai amplu – în fiecare număr se va trata o anumită temă mai pe larg, iar acum s-a nimerit să fie alegerile. Dar trec și ele și ne vom apuca din nou de lucruri “seriose” 🙂 Cât despre glumițe, integrame etc., cine știe, poate le integrăm înapoi, le facem loc pe ici, pe colo… 😉

Post a new comment