Lumea cu susu-n jos

25 September of 2014

25_io19_2014Cititoarea câștigătoare a ediției este Oana Mihaela Constantinescu. Oana are o fetiță și un blog, mamicaactiva.wordpress.com, pe care scrie, de regulă, pe teme de parenting. Să-i vedem povestea:

“Analizând ce se întâmplă în viețile noastre de zi cu zi, am realizat cât de diferit față de noi procesează copiii informația. Când eu sunt, uneori, copleșită de treburi, oboseală și griji, Lidia, fetița mea, vrea să se joace încontinuu. Cu mine. Când mie nu-mi stă mintea la povești, ci doar la chestii concrete, ea caută mereu să îi citesc sau să-i spun ce fac personajele din cărticele. Când noi vrem să mâncăm, ea vrea la somn. Când vrem 
să dormim, ea țopăie de zor, deși se
 freacă la ochi. La mare, noi îi ziceam să mergem în cameră pentru ca mai apoi să ne plimbăm, ea voia acasă. În ultima zi de ședere acolo, înainte de plecare, desigur, ea voia în cameră. Mi-am dat seama cât de mult contează rutina zilnică și ce înseamnă o ieșire totală din zona cunoscută ei.

Cât de ușor trece ea de la râs la plâns și invers, doar pentru a oglindi ceea ce simțim noi de fapt, pentru ca mai apoi să se autoprotejeze, instinctiv! Am tot citit despre faptul că cei mici imită tot, dar încă mi se pare incredibil cât de cameleonic e comportamentul lor și, mai ales, cum răstălmăcesc tot, instinctiv, pentru a se apăra într-un fel de sentimentele negative. În tumultul de stări, nu mai ai cum să intri în profunzime și să te cufunzi în nisipurile mișcătoare, nu? E o fugă continuă după simțuri și trăiri care mai de care mai intense. «Dacă bagi aia în gură, o să te îneci.» «Serios?», pare ea să spună, «Ia să văd!».  Și mă țintuiește cu cea mai candidă privire cu putință, în timp ce îndeasă tacticos plastilină în gură. Nontoxică, dar,  oricum, reacția mea naturală ar fi «bleah». Însă ea, ca majoritatea copiilor, e senzorială. Și exprimă prin toți porii ce simte, ce gândește, ce vrea. Iar asta, având în vedere și firea mea rezervată, mă scoate din papuci. Mă aruncă în zona aia minată din care aș vrea să ies, dar mă afund pentru că mă țin pe loc «trebuie», «nu e bine», «nu e frumos» și altele de genul. Ea Capricorn, eu Balanță. Ea hotărâtă din momentul în care a decis să vină pe lume, eu oscilantă, sensibilă, respectuoasă, prea respectuoasă cu tot ce mă înconjoară.

Iar când lumile noastre se întâlnesc, se lasă cu pupături, furtuni, lumină și îmbrățișări la ceas de seară. Personalitatea ei puternică îmi dă bătăi de cap, dar mă bucur că e diferită, rotundă și colorată. De asta o iubesc!”
Oana Mihaela Constantinescu

 

Cine vrea să participe la concursul nostru cu povești de la cititori ne poate scrie pe adresa de e-mail [email protected] Cele mai frumoase povești vor fi publicate și premiate. Subiectul poveștii următoare ar putea să fie… “Întâmplări de toamnă”. Dar nu e musai, puteți scrie și pe altă temă. 🙂



Comments

comments

Previous:

Mulțumesc!

Next:

Ce ne facem cu violența asupra copiilor?

You may also like

Post a new comment