Invitație la o cină perfectă

07 April of 2014

© Rido - Fotolia

© Rido – Fotolia

Aseară ne-a invitat Sabina la ea, mai mulți prieteni vechi, să cinăm împreună.  Cină e puțin spus, căci privind în urmă, am avut senzația că am participat la o emisiune TV.  Doar că fără camere de filmat.
Eram șapte prieteni invitați. Trei cupluri – și eu. Chiar de la început, Sabina s-a scuzat de mai multe ori pentru asimetria decorațiunii mesei. „Șapte e o cifră destul de dificilă!“, a subliniat de mai multe ori, iar eu, venită fără soțul plecat într-o delegație, aproape că m-am simțit vinovată, gata-gata să-mi iau catrafusele și să mă duc acasă, în speranța că Sabina va reuși astfel să restabilească simetria.
„Să plec?“, am întrebat-o cât am putut de prietenos. „Nu, nu, ne descurcăm și așa!“, m-a liniștit Sabina, împărțind  amuse-gueules mesenilor: niște chestii mici cu ceva gen pește și cu un sos de culoarea muștarului. Prezentate foarte apetisant pe o „lingură de servire aperitive“, căreia i se mai spune și lingură de party-food sau lingură de finger food, după cum ne-a lămurit cu mândrie gazda.
În bucătăria mea nu există lingură nici de party-food, nici de finger-food. La noi găsești lingurițe de ceai și linguri de ciorbă, atât.  „Se poate spune și amuse-gueule, și  amuse-bouche!“, ne-a explicat Sabina. Oricum l-ar chema, acest aperitiv care de fapt se traduce prin „încântare a papilelor“ a fost foarte bun. După care au urmat patru alte feluri care ne-au dat gata.
Pe Sabina abia dacă am văzut-o. Alerga de colo-colo, de la masă la bucătărie și înapoi, și abia dacă a avut timp să guste și ea din diversele feluri pe care ni le-a tot servit. Mâncarea a fost incredibil de bună, dar ne-ar fi plăcut să petrecem niște timp și cu gazda, la povești.
De fapt, de-aia ne-am și întâlnit.  Nu ne văzuserăm de mult și aveam chef să stăm la povești ca-n vremurile bune. Dar pentru asta n-a prea fost timp. Căci în fața unei asemenea măiestrii culinare, în min­țile noastre, a femeilor de la masă, se derula încontinuu întrebarea: „O, Doamne, cum să mă ridic la asemenea înălțime? Pe Sabina n-o să mai îndrăznesc s-o invit niciodată… Ar trebui să mă pregătesc cu 2 săptămâni înainte!“
Da, perfecțiunea intimidează. Dacă am fi fost la „Cireașa de pe tort“, Sabina ar fi luat nota maximă. La „Masterchef“ ar fi trecut direct în finală. Și totuși, dacă ar fi fost să aleg, aș fi preferat o cină imperfectă, dar mai relaxată.
Săptămâna viitoare va fi rândul meu să gătesc, ne întâlnim cu toții la noi. Voi pregăti spaghetti bolognese, fără niciun amuse-bouche și fără linguri pentru servire aperitiv. Vom avea doar parmezan și o gazdă relaxată, care participă la masă.

Ioana



Comments

comments

Previous:

„Mi-am lovit copilul“

Next:

Vrei sa spui ca asta-s eu?

You may also like

Post a new comment