Drumul cu trenul e tare amuzant

16 February of 2012

…și extrem de informativ – pentru toate simțurile cu care este dotată ființa umană

O călătorie cu trenul e mai mult decât o deplasare din puncul A în punctul B – mai ales dacă ai și întârziere din cauza zăpezii și lumea se plictisește. Într-o călătorie cu trenul, chiar dacă nu vrei, afli o mulțime de lucruri interesante.
Am aflat, de exemplu, că doamna de vizavi de mine are un stomac foarte sensibil, probabil o gastrită mai veche, crede ea. De care s-a convins că e și pe fond de stres. Pentru că atunci când fiul ei n-a sunat-o de Anul Nou, de exemplu, imediat a apucat-o durerea de stomac. „Că doar nu cer așa de mult, să mă mai sune și pe mine din când în când”, se plânge ea.  Dau din cap vag și nu mă lasă sufletul să-i spun că aș prefera să citesc. La urma urmei, vede și ea că țin o carte în mână.
Un rând în spatele meu stă o domnișoară care și-a luat, înainte să urce în tren, un meniu de fast-food din gară. Iar acum miroase a cartofi prăjiți semi-calzi și o aud foșnind punga și plescăind. „Hai, nu fi răutăcioasă“, îmi spun în gând, „i-o fi foame fetei, și gusturile diferă!“
Extrem de palpitantă e și povestea ur­su­le­țului Mormăilă. După două ore cu trenul, am învățat-o pe dinafară, pentru că fetița din brațele mamei de vizavi de mine cere întruna să i se citească aceeași poveste. E o poveste frumoasă, fără îndoia­lă, dar repetată la nesfârșit devine oare­cum obositoare.
La toate poveștile cu gastrite și ursuleți și aromele de cartofi prăjiți se adaugă și zgomotul de fundal de sunete de apel și vorbit la telefon. Aflu că Victor e un tâmpit, pentru că nu pricepe niciodată nimic, că Gina merită să fie concediată și că „pisicuța” tipului de la două scaune distanță va avea o surpriză fierbinte diseară. Totul în acompaniamentul surd al zgomotelor nedefinite ce se aud din căștile unui tip care dă din cap pe ritm. Îmi place muzica, dar acest bumți-bumți mă enervează. În timp ce doamna încă îmi detaliază bolile de care suferă, un bărbat înalt  se postează lângă mine și susține că are același loc – se mai întâmplă. Când îi arăt că mai sunt locuri libere în jur, insistă să stea pe locul lui. Mă gândesc la ursuleți, bumți-bumți și cartofi prăjiți și mă ridic să-i fac loc. Sunt curioasă cât de mult va aprecia poveștile cu gastrită ale vecinei mele…



Comments

comments

Previous:

Număr nou!

Next:

Dacă-i musai, faci oriunde

You may also like

Post a new comment