Ajutaţi-vă copilul să devină un adult responsabil!

23 November of 2009

Dacă o să-i între­bați pe părinţi ce fel de copii vor să crească, dependenţi sau independenţi, toţi vor răspunde în cor: independenţi!

De fapt, scopul final al părinţilor este să-i înveţe pe copiii lor să se descurce singuri. Dar în ce mod se face şi câtă atenţie i se dă acestui scop? Care este cea mai bună cale de parcurs de la copilăria dependentă la independenţa adultului?

Vom încerca să aflăm împreună care sunt metodele prin care părinţii pot să cultive independenţa copiilor!

Independenţa este construită gradat.

Părinţii vor să clădească în fiecare copil abilităţi cum ar fi: să aibă grijă de propriile nevoi, să îşi stabilească obiective, să acţioneze pentru a le duce la bun sfârşit, să se informeze pentru a lua decizii bune.

Niciuna dintre aceste abilităţi nu se formează în mod magic, peste noapte. Copiii au nevoie de o serie de experienţe, de la cele mai simple până la cele mai complexe pentru a învăţa toate aceste abilităţi.

Vreți să creşteți copii independenţi sau vreți să-i ţineți după fusta dvs.? / Foto: Hubert Burda Medien

Vreți să creşteți copii independenţi sau vreți să-i ţineți după fusta dvs.? / Foto: Hubert Burda Medien

Cum se face asta? Pas cu pas!

Exemplu: ce trebuie să faci pentru abilitatea de a lua decizii înţelepte ?

Abilitatea de a lua decizii începe de mic, de când copilul învaţă să aleagă între două lucruri. Ca părinte, puteţi începe cu întrebarea : „Cu ce vrei să te îmbraci azi? Cu tricoul galben sau cu cel albastru?“, „Ce vrei să mănânci: iaurt sau fructe?“ etc.

Care este rolul părintelui? Să îşi ajute copiii să vadă diferenţele, avantajele şi dezavantajele fiecărei alegeri şi apoi să îi permită copilului să facă o alegere bună pentru el.

Fiți sigur că le oferiți numai alegeri acceptabile, nu-i puneți în fața posibilității de a face alegeri greşite. Pe măsură ce creşte copilul, puteţi să îi daţi din ce în ce mai multă libertate de a face alegeri.

Atenție însă, nu-l puneți în fața prea multor opțiuni deodată și în niciun caz nu-i refuzați alegerea, dacă ea face parte dintre opțiunile pe care i le-ați prezentat.

Stabilirea de obiective

A stabili nişte scopuri poate începe cu paşi mici. Întrebând copilul ce vrea să facă înainte de prânz şi ajutându-l să îşi facă un mic plan pentru asta practic îl pregătiți pentru a-şi face planuri pentru o zi întreagă, apoi pentru sfârșitul de săptămână etc.

De asemenea, puteţi să vă ajutaţi copilul să planifice obiective pentru schimbarea comportamentului. De exemplu, cum să stea drept la birou, sau să facă ordine în camera lui, etc. Dacă este un obiectiv măsurabil, număraţi frecvenţa cu care se întâmplă. Apoi stabiliţi un obiectiv realist pentru a diminua comportamentul problematic. Pentru unii copii, recompensa este un pas important pentru a învăţa că aceste abilităţi reprezintă un succes, dar și o recompensă în sine.

Experienţă şi practică

Este o capcană comună pentru toţi părinţii să facă lucruri pentru sau în locul copiilor lor, deşi aceștia sunt în stare să le facă.

De exemplu: să vă hrăniți copilul când el deja foloseşte linguriţa, cana etc.

Să îl îmbracați, să îi încheiați  şireturile la pantofi, când el este suficient de mare să poată face asta.

De ce fac părinţii asta? Pentru că vor să termine mai repede, nu au timp să stea după copii. Le este mai simplu şi li se pare mai rapid.

De reţinut! Timpul petrecut cu copiii pentru a face diverse lucruri prin casă este un timp valoros şi investit în viitorul lor. Majoritatea copiiilor sunt motivaţi să devină oameni mari şi vor încerca din răsputeri să înveţe câte ceva prin casă.

Avantajul? Când va deveni eficient, părinţii vor avea de câştigat, li se va uşura munca. Asta nu înseamnă însă că trebuie să lăsați pe umerii lui munci prea dificile sau periculoase.

Responsabilitatea propriilor acţiuni

Responsabilitatea pentru acţiunile noastre începe tot din copilărie. Părinţii îşi învaţă copiii despre sensul cuvântului Nu şi îi ajută să înţeleagă cum să trăiască în siguranţă.

Este foarte simplu ca părinţii să cadă în capcana de a le face temele când nu mai termină până la ore târzii. Dacă aţi făcut o înţelegere cu ei, nu o schimbaţi în funcţie de context. Dacă vreţi copii responsabili, aveţi nevoie să îi învăţaţi că responsabilitatea le aparţine de la A la Z, nu numai în anumite situaţii.

Ultima abilitate este găsirea informaţiilor de care au nevoie.Când copiii au întrebări, părinţii pot să îşi ajute copiii să afle singur răspunsurile sau să li le ofere de-a gata. Evident, cea de-a doua variantă este cea mai simplă, dar nu este și cea mai bună.

Desigur, ca și în celelalte cazuri este mai simplu să le spuneți direct informaţia, dar în felul acesta nu îi ajutaţi să crească şi să se dezvolte. Nu numai că au nevoie să folosească anumite resurse şi instrumente de informare, dar au nevoie să înveţe cum să dea un telefon, cum să facă o rezervare, cum să stabilească o întâlnire etc.

Ce-i drept, uneori, să vă încurajați copilul, să stați lângă el, în loc să faceți lucruri în locul lui este mai dificil.

Dar pentru a creşte copii independenţi este nevoie de răbdare şi muncă, iar beneficiile pe termen lung sunt de departe binemeritate.

Puteţi începe chiar acum să vă ajutaţi copilul în traseul lui spre independenţă.

Sfaturi utile

Dacă îi dați prea multă libertate copilului, nu ştie ce să facă cu ea. Dacă îi dați prea puţină, poate deveni complet dependent de dvs.
Iată cum veţi putea găsi un echilibru între cele două:

Acţionaţi pas cu pas

De câte ori faceţi ceva pentru copil, faceţi încet, atent, în aşa fel încât să înveţe singur ce are de făcut. Dacă îl învățaţi să îşi pună singur şosete sau să îşi încheie şireturile, aratați-i mai întâi cum. Data viitoare, lăsați-l pe el şi ajutați-l numai când nu se descurcă. Apoi, lăsați-l singur.

Nu vă grăbiţi

Nu vă grăbiți să faceți totul pentru copilul dvs., chiar dacă este foarte tentant. Poate că el vrea să se îmbrace singur. Rezistați tentaţiei! Nu vă amestecați până ce nu cere el ajutorul!

Fiţi prezenţi!

După ce reuşiți să treceți stadiul de a sări în ajutor la fiecare mişcare a copilului, puteţi doar să vă uitaţi, să monitorizați, să vedeți ce se întâmplă. Pe măsură ce îi vor ieşi anumite lucruri, va câştiga încredere în a face mai mult şi în a-şi dezvolta abilităţile. De aceea ar trebui să evitaţi să îl controlaţi la tot pasul. În loc să îi spuneți că a greşit mai bine, aratați-i cum poate face bine. Uneori, diferenţa între a creşte bine sau rău un copil constă doar în modul în care-i prezentăm anumite lucruri.

Ajutaţi-l să îşi planifice activităţile

De exemplu, cu temele puteţi să-l ajutaţi să facă liste pentru a-şi programa câte ore face temele, cât se relaxează. Dacă are un program clar şi ştie să ducă la bun sfârşit ceea ce are de făcut, cu atât va deveni mai capabil şi mai independent când va creşte.
Surse Barbara Lee Norris,  „Parenting independent children“, Richard Templer, „The rules of parenting“.

Psiholog Oana Pescaru

Comments

comments

Previous:

Decorațiuni festive

Next:

Trebuie să facem sport zilnic

You may also like

Post a new comment