Vocea minții sau vocea inimii?

Vocea minții sau vocea inimii? – Când te gândești la părinți, la colegi, la prieteni, la iubiți, soți etc. poți spune câte ceva și despre modul lor de a reacționa la evenimente, despre tipul lor de personalitate. Unii dintre noi sunt mai mult emoționali, plâng cu ușurință, se bucură, își arată trăirile și nu ascund ceea ce simt. Alții sunt cerebrali, își calculează mai întâi toți pașii, toate mișcările, apoi se exprimă.
E preferabil să fim într-un fel sau altul?

Când ne descriem pe noi înșine, ne concentrăm pe ceea ce gândim sau pe ceea ce simțim? Sunt persoane raționale care vor să se controleze pe ele și lumea din jur prin ceea ce gândesc și trec totul prin filtrul rațiunii. Dar sunt și persoane care se bazează pe ce le spun intuiția și emoțiile și merg pe acest fir.
Un fel sau altul nu este bun sau rău, este doar o trăsătură specifică pe care este bine să o cunoaștem și să ne ghidăm după ce știm că ne duce spre succes.

Rațiune și simțire
Când ne gândim la inimă și la minte, tindem să le considerăm complet diferite, deși ne definesc deopotrivă. Uneori ne cultivăm mintea și gândirea și ne identificăm cu mințile noastre, devenim ceea ce gândim că suntem. Mintea e importantă: frumusețea minții constă în abilitatea de a ne concentra, organiza, de a raționa și a rezolva probleme. Fără minte unde am ajunge?
Dar ce ne-am face fără inimă? Când exagerăm cu gândirea, planificarea, organizarea și rațiunea, ne trezim… roboți. Unde ar mai fi spontaneitatea, dragostea, unde ar mai fi nebuniile, glumele și creațiile ieșite din pasiune, din adâncul inimii? Inima ne pune în contact cu emoțiile noastre profunde, cu trăirile zilnice și ne menține vii.

Inima, mintea și deciziile
Cum iei decizii? Îți asculți inima în orice situație sau ești mândră de cât de practică și rațională ai devenit? În planul relațiilor, de câte ori nu am auzit de experiențele de infidelitate? Afectată evident, cu inima rănită, ce decizie să iei? Să rămâi sau să pleci? E minunat să iubești, dar mintea clară vede când iubirea aduce rău, și atunci, din iubire pentru tine, e bine să te oprești.
Poți să ai dileme și în domeniul profesional: dacă îți apare o oportunitate de serviciu mai bun, cu șanse de promovare, dar fără echipă de lucru, iar la jobul actual ai relații bune cu colegii, ce alegere faci?
Indiferent ce decizie iei, important e să știi ce contează pentru tine și să progresezi.

Inimă versus minte
Emoțiile sunt foarte puternice și pot să ne ghideze în anumite situații în care nu putem gândi limpede. Pot să intervină probleme când ele sunt singurele după care ne ghidăm. Emoțiile prea puternice ne pot juca feste. „Dragostea este oarbă“ este o zicală grăitoare pentu pierderea suferită de rațiune. Când alegi doar cu inima sau sub influența impulsului de moment, poți să iei decizii greșite.
Vocea minții are rolul ei: să ne calmeze când suntem furioși, să ne pondereze când vedem cu lentile deformate realitatea, să ne spună ce pas logic ar trebui să urmăm, să punem în balanță corect avantajele și dezavantajele unei decizii.
Când gândești prea mult, drămuiești cu prudență relațiile, îți reduci șansele pentru noi experiențe în dragoste, nu flirtezi pentru că s-ar putea să devii vulnerabilă dacă îți dezvălui sentimentele.
Raționalizarea excesivă face să dispară farmecul întâlnirilor.

Opinia specialistului
Carl Gustav Jung a observat că unii oameni își folosesc mintea tot timpul, făcând judecăți de valoare despre direcția pe care ar trebui să meargă. El îi numește activi, raționali, tipul care ia decizii conștiente. Aceștia se împart și ei în două tipuri: cei care simt și cei care gândesc. Tipul emoțional ia decizii după evaluările emoționale – adică te căsătorești din dragoste. Tipul care ia decizii bazându-se pe rațiune și calcule este cel care se căsătorește cu cineva pentru că va fi bogat. Ambele tipuri iau decizii conștiente, nu sunt impulsivi, ei cântăresc deciziile. Există și tipul irațional de personalitate – ei se bazează pe senzații, pe percepții, pe impulsuri, pe intuiție când decid. Aceștia pot sta toată noaptea în club, să admire răsăritul, să cânte pe stradă pentru că „așa le place“.

Citeste si:

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

Comments

comments