Marina Almășan: M-am regăsit scriind jurnale de călătorie

09 October of 2017

Una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite vedete de la TVR, Marina Almășan ne-a încântat mereu cu emisiuni care transmit emoții. Puțini se pot lăuda cu fidelitatea față de un singur post de televiziune și mult mai puțini pot realiza cariera pe care ea și-a construit-o cu multă muncă și imaginație.

Marina Almășan este un brand, este un nume pe care toți îl cunosc. Fidelitatea ta pentru Televiziunea Română este de apreciat. Cum o explici?


M.A.: Contrar unor telenovele care au circulat, cândva, pe seama mea, eu sunt, prin definiție, un om fidel. Fidel, până la “fraier de fidel”! Trebuie să mi se întâmple ceva rău de tot și urât, în viață, ca “să-mi iau jucăriile și să plec”. Se pare că în TVR încă nu mi s-a întâmplat! Este, la urma urmei, locul unde mi-am câștigat notorietatea, unde am cunoscut o lume în care nici nu visam să pătrund vreodată, unde mi-am făcut un nume și de care mi-am legat unele dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții. În plus, în această constelație a televiziunilor comerciale, tipul meu de construcție interioară nu s-ar potrivit decât postului public. Poalele-n cap nu am știut niciodată să mi le ridic și nici să joc după cum îmi cântă unii și alții.

Cum reusește un economist de nota 10 să facă și televiziune de nota 10? Ce secret ai?


M.A.: Economist de nota 10 nu am apucat să fiu, doar “absolventă de 10” a Academiei de Studii Economice! Pe când să aplic, în practică, ceea ce m-au învățat minunații mei dascali de la ASE, a dat peste noi Revoluția, Televiziunea Română și-a deschis până atunci ferecatele sale porți și valul m-a adus, iată, și pe mine în această lume! Acu’… că fac “televiziune de 10” e poate cam mult spus! Să zicem că “nu m-am făcut de râs” și am lăsat si ceva urme, pornind de la acel memorabil “Ceai de la ora 5”, care a deschis cumva povestea divertismentului de tip nou, într-o Românie, nouă și ea. În rest, sunt un soldat disciplinat, încerc să creez formate interesante și folositoare, încerc să mi le autofinanțez, încerc să aduc pe ecrane oameni valoroși, încerc să formez și eu niște vlăstare și, printre toate, să mă strecor și eu, cu viața mea personală, mai liniștită sau mai zbuciumata, după cum sunt și vremurile!

Cum ai ajuns să faci televiziune și nu alt tip de presă?

M.A.: Ba, am făcut destui ani și alt tip de presă! Studenția mea a însemnat mii de articole, publicate în presa studențească de atunci (am fost inclusiv redactorul șef al revistei studenților din ASE, și nu erau decât vreo 10 reviste studențești în toată țara, pe atunci!). Apoi am colaborat activ cu Radioul public, am fost ani în șir una din vocile care însuflețeau vestitul post de radio “Radiovacanța Costinești”! Și toate astea, până să ajung în televiziune! Deci…am un background solid! Dar nicăieri, ca aici, nu am reușit să mă exprim mai bine și să mă simt precum peștele în apă! Și, cum “on revien toujours au premier amour”, mă reîntorc deseori la scris, continuând să public în reviste, să editez cărți. Până la urmă, emisiunile sunt “văzduh”, se duc în eter și duse-au fost, pe când cuvântul scris rămâne!

Ai scris o carte pentru copii. De ce nu ai continuat?


M.A.: Pentru că puii mei au crescut și m-am depărtat de “target”! Și pentru că în scenă a intrat pasiunea mea pentru călătorie și m-am regăsit, scriind jurnale de călătorie. Am deja 5 la activ ( plus încă 3 cărți de eseuri), prin cele mai îndepărtate colțuri de lume. Iar cartea pentru copii la care faceți referire – “Cele 7 pățanii ale lui Victoraș…ilustrate de sora mai mare” – a fost mai mult o joacă, o încercare a mea de a-mi “aduna” copiii în paginile unei cărti: fiul meu (Victoraș împlinise doi ani) era personajul principal al aventurilor imaginate de mine, iar fiica mea (Marinuș avea pe atunci 9 ani) avea talent și i-am folosit desenele la ilustrarea cărții!

Știu că îți place să faci versuri. Poți să compui o strofă și pentru cititoarele revistei Ioana?
M.A.: În studenție scriam, e adevărat, și poezii, dar mai ales epigrame și catrene! Dar nu am mai prea scris, de atunci!
Hai să-ncerc ceva, în ton cu emisiunea pe care o produc în prezent și care sigur se mulează pe profilul cititoarelor voastre: 
Noi suntem femei de 10,
Să capitulăm e greu! 
Nimeni, zău, nu ne întrece! 
Și vom fi în top mereu!

de Ada Oprea



Comments

comments

Previous:

Dosar România, la TVR 1: Fenomenul Halep

You may also like

Post a new comment