Melania Medeleanu: Practic versus trendy

25 September of 2015

Prezintă știrile de la Prima TV. Dar sigur, viața ei nu se limitează la asta. Discreția o face puțin „vizibilă“ prin revistuțele și ziarele-tabloid, așa că un interviu pe teme de fashion cu ea devine chiar o provocare. text: Ivana Iancu

Este o apariție, Melania: sobră, delicată și elegantă. Nu e o eleganță impusă sau căutată, după cum bate vântul modei, ci una înnăscută.

Vrând-nevrând, o vedetă de televiziune este un produs, un personaj bine împachetat de marketing şi comunicare şi lansat pe piaţă. Unde se opreşte presiunea jobului şi de unde începi să fii tu însăţi?

M.M.: Cuvintele „produs“ şi „personaj“ mi se par stranii, pentru că nu m-am privit niciodată aşa. Cred că omul care apare la televizor este, pur şi simplu, unul dintre oamenii din echipă. Eu am avut șansa să nu mi se fi impus să fiu altfel decât îmi doresc să fiu. Apreciez libertatea de a nu fi un produs frumos împachetat, ci un om, cu plusurile şi minusurile sale şi atât. Presiunea jobului se referă doar la profesionalismul cu care îţi faci meseria.

Să vorbim un pic despre bogăţia interioară, cea care transpare. Cu ce îţi hrăneşti sufletul?

M.M.: Mă hrănesc cu energia pe care mi-o dau oamenii pe care-i întâlnesc. Fie că este vorba despre copiii şi voluntarii din MagiCAMP (www.magicamp.ro) sau de la Afterschoolul social de la Clinceni (www.fundatiareginamaria.ro), despre oamenii care-mi fac onoarea de a trece pe la cursurile de dicţie şi public speaking pe care le ţin (www.dictiefaracusur.ro), colegi sau prieteni. Oamenii sunt cei care mă fac să mă simt bogată. Uneori, tot ei mă fac să simt că am sărăcit brusc.

Cărţile pe care le citeşti le iei la întâmplare sau le alegi cu grijă? Chiar există o terapie a lecturii?

M.M.: Sigur că da, aşa cum există o terapie a muzicii. Mi-a fost întotdeauna greu să spun care e muzica mea preferată – am ascultat şi rock, şi jazz, şi operă, şi disco. Toate stilurile ştiau să-mi mângâie sufletul şi când era tulburat, şi în momentele lui de linişte absolută. E la fel şi în cazul lecturii. Mă aventurez din ce în ce mai puţin în roman, îţi trebuie timp şi oarecare pace să-l duci la capăt. Dar descopăr în fiecare zi un reportaj, o anchetă, o nuvelă, o poezie care reuşesc să mă scoată din ritmul dement cotidian. Şi bine-mi mai prinde!

Cauţi armonia în anumite locuri?

M. M.: Din ce în ce mai puţin în locuri, tot mai mult în oameni. În ultima vreme am întâlnit oameni neaşteptat de contradictorii – pe cât de generoşi, pe atât de neancoraţi în realitate, pe cât de abili, pe atât de meschini, pe cât de cinici, pe atât de implicaţi în proiecte senzaţionale. Asta mă face să caut cu ardoare, în jurul meu, echilibrul. E o căutare permanentă şi cu atât mai preţioasă atunci când găsesc oameni de la care să învăț armonia.

Eşti interesată de ceea ce se cheamă fashion?

M.M. : Mărturisesc că nu a fost niciodată un domeniu care să mă preocupe. Din când în când, răsfoiesc cu relativă invidie câte o revistă cu manechine frumoase, dar mi-e greu să spun dacă-mi plac mai mult chipurile, atitudinea sau hainele lor. Încerc să nu fac greşeli dramatice în materie de fashion, dar când umbli atât de mult ca mine cu ghiozdanul în spate e cam greu să faci greşeli. De ieşit la evenimente publice ies suficient de rar, iar eventualele erori îmi sunt repede uitate.

Ţi-ai creat, în timp, un stil vestimentar? Care e acela?

M.M.: Nici pe departe. Mă îmbrac relativ adecvat. Încălţăminte sport în viaţa de zi cu zi, pantofi cu toc atunci când fac pe doamna profesoară, rochie sau sacou profi la ştiri. Haina-l face pe om… superficial, dacă asta e tot ce-l interesează.

Cum îţi alegi hainele şi ce nu lipsește din garderoba ta, oriunde ai pleca? Cam câte geamantane îţi iei într-o călătorie de zece zile, de pildă?

M.M.: La capitolul asta sunt idealul oricărui bărbat. Am plecat trei săptămâni în Thailanda cu un ghiozdan în spate şi încerc, de cele mai multe ori, atunci când pornesc la drum lung, să nu-mi car casa după mine. „Practic“ e mai bun decât „trendy“. Deocamdată. Dar, în cazul meu, cred că e o chestiune care a venit cu vârsta. La 20 de ani aveam trei perechi de sandale în geamantan. Acum iau tenişii în picioare şi nişte papuci, ca să economisim spaţiul.
Ce nu lipseşte din garderoba mea? Mi se pare că nu-mi lipseşte nimic!

Îţi alegi vestimentaţia după brand? Cauţi mult şi cu atenţie prin magazine?

M.M.: Se întâmplă uneori să găsesc ceva care-mi place foarte mult şi să mă tenteze să dau mai mulţi bani pe produsul respectiv dacă e un brand, decât pe un altul puţin mai ieftin, dar nu de aceeaşi calitate. De căutat, însă, nu caut foarte mult. Mă oboseşte muzica din magazine, aşa că sunt victima vitrinelor – dacă mă atrage ceva acolo, intru, dacă nu, merg mai departe. Te ataşezi de haine, de pantofi? Am un tricou cu Micul Prinţ, care mi-e foarte drag. Îl îmbrac adesea când mă întâlnesc cu copiii. Fac, din când în când, o pasiune pentru câte un obiect, dar pasiunea asta face ca la un moment dat, inevitabil, să se degradeze obiectul. Şi atunci fie caut la nesfârşit să găsesc acelaşi obiect, fie se întâmplă să mă îndrăgostesc de altul.

Bijuteriile şi accesoriile ţi se par interesante? Există pietre sau metale anume pe care le preferi? M.M.: Îmi dau seama că sună ciudat, (uneori, când răspund întrebărilor de genul acesta, descopăr şi eu că sunt puţin deviată de la reguli), dar bijuteriile nu mă pasionează în mod deosebit. Ca şi în cazul hainelor, se întâmplă să-mi placă una şi să o port la nesfârşit după cum, la fel de bine, se poate ca jumătate de an să nu am pe mâini, la urechi sau la gât niciun fel  de accesoriu.

Comments

comments

Previous:

Dana Rogoz: “Ținuta trebuie să spună o poveste”

Next:

Cu Geanina despre Jamila: De la video la print și invers, numai bunătăți

You may also like

Post a new comment