Dimineti cu Razvan si Dani

05 May of 2015

DSC_2257

foto PR

Începuturile de zi ar fi mai triste fără poantele și giumbușlucurile lor. De mai bine de șapte ani, Răzvan și Dani se ocupă în mod serios cu umorul la matinalul Antenei 1. Au construit împreună un brand (parcă nu mai poți vorbi despre ei decât în pereche), sunt și prieteni foarte buni din copilărie, de pe străzile Reșiței, dar pentru a le scoate mai bine în evidență personalitatea, i-am luat la întrebări separat. E greu să scoți totuși prea multe de la ei, fiindcă știu să mânuiască abil umorul și ironia cam în orice apariție publică. de Ivana Iancu

Jumătatea cu zâmbet blonziu a cuplului a fost mai expusă, în ultima vreme, tirului de întrebări indiscrete din partea presei și s-a cam săturat să-și pună sufletul pe tavă în fața lumii. Continuă totuși să vorbească despre sine cu franchețe și căldură în
alcătuirea mărturisirilor.

De la 18 ani ești pe propriile picioare, cum se spune. Nu ai avut niciodată fantezia de-a fi un băiat de bani gata? În familia mea eu sunt, probabil, cel mai leneș. Sau cel mai puțin ocupat. În comparație cu ceilalți membri, consider că mă chinui foarte puțin pentru cât câștig. Așa că, uneori, chiar mă simt cum spui tu, „de bani gata“.

Nu m-am imaginat niciodată un astfel de personaj, pentru că am fost crescut altfel.

Televiziunea te obligă să ai un „look de invidiat“. De aceea faci sport sau de drag?

Fac sport pe puncte, secunde, timpi intermediari, kilometri. Nu am tras niciodată pentru „look“. Trag de mine, de fiare, înot, alerg, merg cu bicicleta, cu motorul și cu mașina doar ca să fiu mai bun la curse.

La „Neatza cu Răzvan și Dani“ ești mereu zâmbitor cu noaptea-n cap. Cum sunt de fapt diminețile tale, înainte de a intra în emisie?

Sunt o persoană matinală și mă trezesc, de obicei, foarte vesel, pozitiv. Eu nu mint la TV. Când mi-e rău sau sunt supărat, nu o ascund. Mă trezesc cu muzică, atunci când am timp îmi fac un fresh, un cappuccino. Zâmbesc oamenilor la semafor. Uneori, când văd oameni cântând sau râzând în alte mașini, intru în vorbă cu ei!

Cum e să găsești prin reviste, agățată de numele tău, sintagma „Unul dintre cei mai râvniți burlaci din România“? Ce presupune, de fapt, să fii un burlac râvnit?

Nu am văzut vreo coadă în față casei de dimineață. Cu siguranță, un „titlu“ de genul ăsta ridică prea mult așteptările. Parcă văd: „Cutăreasca Cutăriță a declarat că râvnitul burlac nu e cine știe ce și face o omletă de doi bani!“

Apropo, în ce relație te afli cu banii? Cu ai tăi, adică.

Nu îi număr decât de două ori pe an: când plec în vacanțe. Pentru ele muncesc.

Femeile pe care le-ai iubit au contribuit cu ceva la „profilul“ tău de bărbat?

Cu siguranță. Sunt ceea ce sunt mulțumită lor.

De unde pasiunea pentru motoare pe două roți și cât timp și efort te costă „viciul“ acesta?

Pasiunea e veche. Abia pe la 25 de ani am avut și cum să o pun în practică. Mergeam cu un prieten la curse de motoare, el făcea fotografii. Mi-a luat două ore să mă hotărăsc, dar a doua zi, dimineață, am început să pun bani la ciorap.

Ai avut vreodată piciorul imobilizat în ghips?

Nu mi-am rupt nimic niciodată.

Drumurile tale în singurătate, cu motorul, te fac să fii tu însuți? Cum e Dani când e doar cu el? 

Calm. Vorbește mult cu el, mai ales pe urcări, când îl lasă brațele, sau la semi-maraton, când îi ard gambele.

Mai nou, experimentezi dansul. Îți pare necesar unui obișnuit cu preocupări dure?

Mi se pare necesar și atât. Ar fi fost bine să-l experimentez mai devreme, nu la vârsta mea.

Te-ai descris odată ca fiind „nemilos“. În orice situație? Cum îți ascunzi lacrimile?

Nu mi le ascund. De curând, am ratat jumătate de interviu din cauza lor. La „Neatza“ suntem oameni, înainte de a fi prezentatori.

Prietenia cu Răzvan te echilibrează aparent sau e așa și în realitate?

Suntem și prieteni, și vecini. Ce vedeți la televizor e realitate.

Ești dator cuiva pe lumea asta?

În primul rând lui Răzvan.

Familist convins, tată și soț iubitor, om de televiziune dedicat. Și cu talent actoricesc, deși a terminat Dreptul. Ca și Dani, Răzvan spune pe șleau ce gândește și nu se teme că are de pierdut din cauza asta.

Se așteaptă de la tine să creezi bună dispoziție în fiecare dimineață. Nu te-apucă plânsul sau depresia niciodată?

Am învățat să râd plângând!

Dintre oamenii cu care te vezi zilnic la „Neatza“, cu care ți-a fost cel mai greu să comunici?

La „Neatza“ e un fel de Legiunea Străină: dacă reușești să comunici cu noi, poți să vorbești chiar și cu necuvântătoarele.

Ești un bărbat care primește tot felul de mesaje de la fane, de la e-mailuri până la pupături în public. Nu te gândești niciodată cum ar fi să ai statutul de burlac?

Să știi că mesajele, pupăturile și e-mailurile nu sunt chiar așa de multe pe cât par! Și-am învățat să fac diferența între aprecierea publicului și dragostea familiei.

Ce loc ocupă femeia în viața ta?

Prima oară am iubit-o pe mama. Mult de tot. La fel de mult pe cât îmi iubesc soția, care m-a învățat să-mi iubesc fetița așa cum îmi iubesc mama.

Ești adeptul fair-play-ului în relațiile cu cei din jurul tău. Nu ai avut impresia că pierzi, uneori, fiindcă nu ai avut diplomație?

Diplomații sunt cei care declanșează războaiele. Sunt lucruri mai importante decât diplomația. Cum ar fi onestitatea.

Ai absolvit Dreptul. Te-ai imaginat vreodată făcând avocatură și apărându-l pe Gigi Becali?

Principalul motiv pentru care nu mi-am dorit să practic niciodată avocatura a fost că nu pot apăra pe oricine.

Pasiunea pentru film te ține mult în fața micului și marelui ecran…

Da, dar nu am răbdare cu filmele de acțiune, prefer dramele psihologice și filmele pe care mi le recomandă soția mea.

Ești tatăl a doi copii. Cum le construiești „cei șapte ani de acasă“?

Mă străduiesc să le transmit valori importante de viață, care n-au neapărat legătură cu tipul de societate în care trăim.

Dacă ai scrie o carte despre Reșița, orașul tău natal, care sunt locurile, oamenii, întâmplările esențiale care te-au definit?

Bunicii mei, părinții mei, profesorii mei, Muzeul de Locomotive, Sala Polivalentă, Liceul Traian Lalescu, colegii și prietenii din copilărie și Dealul Lupacului.

Cultura generală îți folosește la ceva?

Da, să fac glume bune! (Râde.)

Dar pasiunile tale pentru fotografie si psihologie la ce sunt bune?

Rămân hobby-urile mele, deși au devenit din ce în ce mai costisitoare.

Prietenia ta cu Dani a creat un brand. Ce vă apropie, ce vă deosebește?

Habar n-am. Uneori îi mai imprumut din povești, iar el vorbește despre c5opiii mei ca și cum ar fi ai lui.

Cât de apropiat ești de familia ta de la Reșița?

În ciuda distanței, familia rămâne un reper foarte important pentru mine. Încerc să le transmit și copiilor mei același lucru.

La umbra cărui copac ți-ar plăcea să lenevești?

Stejar.

Ce provocări crezi că te mai pot incita?

Să învăț să pilotez un avion.

Dacă viața ar fi o fotografie, cum ai încadra-o?

Cu luft mare dreapta, ca să pot adăuga oricând alte elemente.

Comments

comments

Previous:

Roxana Condurache, in pielea si sufletul lui Lauren Bacall

Next:

Exercitii de naturalete cu Laura Cosoi

You may also like

Post a new comment