De vorbă cu Oana Roman

14 January of 2013

Credit foto: Kanal D

Credit foto: Kanal D

Tenacitatea cu care a știut să își facă drum în viață fără să trăiască în umbra numelui său, radicalismul și atitudinea fair i-au adus o imagine de femeie dură și inteligentă. Are simțul umorului, privește viața cu realism, a avut șansa să aibă acces la instruire și educație, a știut să profite de asta – și se vede. De ceva vreme, face show-uri TV. Ca moderator, are flerul de a trata subiectele în emisiunea de la Kanal D cu calm și spontaneitate. Dar cum e Oana, de fapt?
Ai o carte preferată?
O.R.: Nu am una anume, sunt o mulțime. Cred că cea care m-a impresionat cel mai mult a fost „Dragoste în vremea holerei”, a lui Gabriel Garcia Márquez. Am o pasiune pentru cărți, citesc mult, așa am crescut. În medie, reușesc să citesc o carte sau chiar două pe săptămână, ceea ce înseamnă că mereu trebuie să-mi cumpăr cărți noi.
Cum îți faci seara frumoasă?
O.R.: Ajung acasă după o zi de muncă și mi-e greu să fac altceva decât să mă odihnesc. Îmi fac un ceai, mă uit la un film, citesc. Nu mă uit la știri sau la emisiuni tabloide, încerc doar să mă relaxez. Altfel, în weekend, o seară frumoasă poate fi cu prietenii, cu familia sau, cine știe, un simplu telefon sau un film bun pot să-ți facă seara specială. Nu e o regulă, viața mea, în general, mi-am făcut-o fără reguli.
Ce te enervează la tine?
O.R.:  Am tot încercat să schimb multe din lu­­crurile care mă enervau la mine, dar cel mai mult nu-mi place că sunt încă naivă, mai cred în oameni, și asta nu e bine. Le dau prea mult credit. Mă mai enervează faptul că sunt impulsivă și, deși cu timpul am învățat să mă mai stăpânesc, nu reușesc întotdeauna. Mă enervez, ex­plodez și după aceea îmi pare rău!
Cum pleci la drum?
O.R.: Ca orice om. Sunt obișnuită să că­lătoresc mult, așa că am învățat să-mi fac bagajul cum trebuie. De cu seară îmi așez lucrurile în geantă, îmi calculez să-mi iau ce am nevoie, nici prea mult, nici prea puțin, și plec. Nu sunt genul care pornește la drum cu ghiduri de călătorie, cu documentație făcută, nu! Mă descurc la fața locului.
În adolescență îți doreai să fii ca…?
O.R.: Nu-mi doream să fiu ca nimeni, voiam să fiu eu, să am personalitatea mea. N-am avut niciodată idoli, am vrut mereu să fiu eu, mai cu seamă că de multe ori a trebuit să mă detașez de numele pe care-l purtam. Mi-am dorit să fac parte din categoria oamenilor care se des­cur­că și care își păstrează demnitatea.
Ce faci cu timpul tău liber?
O.R.: Citesc, mă văd cu prietenii, mă duc la film sau ies la plimbare cu cei doi căței pe care-i am.
În ce epocă ți-ar fi plăcut să te naști și să trăiești?
O.R.: Mi-ar fi plăcut să trăiesc la curtea regilor Franței, Ludovic al XIV-lea sau Ludovic al XVI-lea, pentru că a fost o epocă în care s-au dezvoltat o mulțime de lucruri legate de frumos, de cultură, artă. A fost epoca de aur a istoriei Franței.
Ce tip de oameni nu suporți?
O.R.: Pe cei mincinoși, aro­ganți și plini de ei. Îmi plac oamenii normali, la locul lor și care au curajul să spună adevărul.
La ce te gândești când șofezi?
O.R.: Sunt o fire practică la volan, încerc să mai rezolv câteva lucruri, iar de cele mai multe ori vorbesc la telefon în timp ce conduc, întotdeauna cu căștile în urechi.
Te atașezi de obiecte sau de oameni?
O.R.: Mai mult de oameni decât de obiecte. Am, într-adevăr, o brățară și un inel pe care nu le schimb niciodată. Mai am anumite cărți de care nu mă despart și, din păcate, nu pot trăi fără telefon. Cred însă că pentru noi capitalul cel mai mare pe care-l avem este format din prieteni.
Ivana Iancu

Comments

comments

Previous:

„LACUL LEBEDELOR” pe gheata din Bucuresti

Next:

Tania Popa: Bătrânețea e doar în suflet, iar sufletul meu va fi mereu tânăr!

You may also like

Post a new comment