Printre atâtea nume noi în muzica românească, Sophia se diferențiază tocmai prin faptul că este o voce. Cântecul ei, în stilul anilor ‘80 ne readuce plăcerea de a asculta o muzică bună.
Locul nașterii? M-am născut la Bacău, însă întreaga copilărie mi-am petrecut‑o la Piatra Neamț.
Cea mai frumoasă amintire din copilărie? Copilăria însăși reprezintă una dintre amintirile frumoase ale existenței noastre. Un moment de emoție pe care nu îl voi uita l-am trăit pe la 8-9 ani când câștigam primul concurs național de tenis de câmp, la Baia Mare.
Temperament? Sunt o romantică plină de nostalgii, care trăiește cu intensitate fiecare clipă a vieții.
Slăbiciune? Am și eu micile mele scăpări: oamenii pe care îi iubesc și fără de care nu pot trăi, ei sunt slăbiciunea mea.
Calitate? Tenacitate. Mi-aș dori ca muzica mea să placă și numele meu să devină foarte cunoscut.
Ce apreciezi la cei din jur? Aprecierea mea față de ceilalți este, de multe ori, lăsată pe seama acțiunilor directe. Sunt însă camaradul sensibilității și al respectului.
Ce te deranjează la ceilalți? Mi-a fost greu întotdeauna să înțeleg lipsa modestiei, a educației și nu i-am apreciat pe aceia care se dau drept ceea ce nu sunt.
Ai un model de viață? Nu mă pot raporta la un personaj de sine stătător care să se fi constituit într-un model pentru mine. Admir însă, determinarea Madonnei, permanenta ei reinventare artistică, doza ei de nonconformism și longevitatea carierei.
Ai o carte preferată? Da, iar din când în când o recitesc: „Quo Vadis“, de Henryk Sienkiewicz.
Dacă ar trebui să iei totul de la început, ai renunța la ceva?
Am unele regrete, însă am înțeles, de-a lungul timpului, că în viață totul se întâmplă cu un scop. Eșecul de astăzi poate deveni realizarea de mâine.
De ce ai ales muzica anilor 80’? Nu eu am ales genul muzical, el m-a ales pe mine încă din vremea copilăriei. Acasă, familia mea asculta muzica din anii ’80. Am crescut eu însămi ascultând-o. Acum simt și știu că asta este ceea ce vreau să cânt.
Există și lucruri fără de care nu ai putea trăi? Cred că mă pot lipsi de lucrurile materiale, în general, însă trebuie să recunosc că tehnologia devine o parte din ce în ce mai importantă în viața mea.
Citatul preferat: „Nu te teme să înaintezi, teme-te doar de încremenire“.
Sophia înseamnă… ÎNȚELEPCIUNE!
Sophia a fost numele bunicii mele, pe care am pierdut-o înainte să o cunosc. Mă numesc Sophia în amintirea ei.
Interviu realizat de Ivana Iancu
Comments
You may also like
-
23 May
Drumeții pe plaiuri prahovene
CălătoriiNatura bogată a Văii Teleajenului atrage turiștii dornici de relaxare, dar și iubitorii sporturilor în ...
-
21 Sep
Director de școală nouă. Pardon, veche!
Reportaje și interviuriCum intri pe strada pe care se află Școala cu clasele I–VIII nr. 50 „Maica ...
-
21 Feb
Tonică și la fel de tânără
Reportaje și interviuriVeselă și plină de viață ca întotdeauna, Rona Hartner se implică în continuare în proiecte ...
-
06 Aug
“Prețuim fiecare clipă de viață”
Reportaje și interviuriÎntr-o lume din ce în ce mai doritoare de înavuțire, în care reușita personală și ...