Improvizatia, stilul de viata al Andreei Samson

02 April of 2015

IMG_2451_1

Pentru Andreea Samson, teatrul de improvizaţie este un stil de viaţă. Prin comedie, care o face să se simtă că peștele în apă, tratează sufletul și mintea celor din jur. E frumos, dar dificil, pentru că umorul e subiectiv și se naște în funcţie de public, de educaţia acestuia și de mediul din care vin spectatorii. Actriţă la Teatrul de Comedie din București, Andreea face parte din trupa Improvisneyland, fiind cunoscută și datorită apariţiilor televizate în emisiuni de divertisment. Improvizaţia i-a schimbat viaţa, după cum ea însăși recunoaște: „Mă ajută în fiecare zi să fiu mai relaxată, mai optimistă, mai spontană, să văd ceva comic în orice situaţie, mi-a dezvoltat foarte mult imaginaţia și curajul de a-mi spune punctul de vedere.“

Comedie vs. improvizaţie

Andreea este nativ o persoană expresivă, cu un umor nebun. De aceea, comedia nu-i o pură întâmplare pentru ea. Toate calităţile i-au fost cultivate cu multă muncă și dăruire, iar profesorii ei din facultate (printre care Radu Gabriel, Gelu Colceag, Sanda Manu sau Vlad Massaci) au remarcat-o imediat și au distribuit-o în roluri comice, mai ales că nu orice actor are puterea să facă publicul să râdă, să uite de greutăţile vieţii. A învăţat să facă improvizaţie, un gen greu de teatru, adică să creeze povești, scene, cântece, în mod spontan, fără repetiţii, fără costume sau decor pregătite. „Totul se face pe loc, pornind de la sugestiile publicului, și necesită cunoaștere, pregătire, asimilarea unor reguli, tehnici și principii. Îmi place să spun că e ca și cum mi-a mai crescut un creier, cel care improvizează“, explică Andreea.

Un strop de fericire

„Lumea râde la aproape orice, atât timp cât rolul este făcut cu sinceritate și asumare de către actor.“ Andreea îmi spune că arta comediei înseamnă să transformi o problemă mică în ceva extrem de mare și important. „Cred că asta place publicului, să ne vadă în situaţii de viaţă duse la extrem. Se râde, de asemenea, când se fac personaje ciudate, personaje negative care învaţă o lecţie, se râde la subtilităţi sexuale, se râde atunci când un improvizator este într-un impas și își asumă lucrul acesta. Mi s-a 
întâmplat să avem ca voluntar din public un domn în stare de ebrietate care își dorea să acapareze scena și să aibă ultima replică. Devenise și foarte afectuos cu noi, fetele. Am reușit totuși să creăm o scenă simpatică, și nu penibilă“, își amintește Andreea. Iar publicul a râs din tot sufletul.

O lume palpitantă

Mi-a mărturisit că nu ar renunţa niciodată la teatru, pentru televiziune, chiar dacă și aceasta din urmă i-a oferit multe satisfacţii. „Teatrul are ceva unic, ceva atât de real și de palpitant, încât cu greu poate fi egalat de film sau de televiziune. Este vorba despre acea empatie care se naște între actori și public, despre emoţia transmisă, despre AICI și ACUM, despre plăcerea de a simţi reacţiile în timp real, de a crea o atmosferă și de a însoţi oamenii în povestea pe care le-o spui. Teatrul rămâne refugiul meu, locul unde mă simt liberă cu adevărat. E ca un psiholog care îţi rezolvă traumele.“

Planuri și dorinţe

Andreea lucrează acum la un proiect cu multitalentatul coregraf, dansator și regizor Răzvan Mazilu. „Îmi place să cred că sunt un actor care înţelege repede ce vrea regizorul, care lucrează serios și eficient, care colaborează bine în orice situaţie și are multe de oferit. E foarte important să fii generos pe scenă. Mai ales cu partenerul.“ Când am întrebat-o ce altceva i-ar fi plăcut să facă în afară de actorie, mi-a răspuns imediat, fără să stea pe gânduri: „Scriitoare de romane poliţiste și fantasy! Îmi place foarte mult să scriu. Trebuie doar să găsesc timp și spaţiu pentru a-mi îndeplini acest vis, de a publica o carte. 
Se spune că ești scriitor în momentul în care simţi că trebuie să scrii neapărat, când te arde și devine o necesitate. Am momente când simt asta, și atunci, chiar dacă sunt în metrou sau la repetiţii, iau repede o foaie și notez ideea“, spune Andreea pe nerăsuflate. „De obicei, eu sunt omul cu ideea, dar am nevoie de cineva să mă ajute să o concretizez. Cam așa funcţionez și în improvizaţie…“ Pentru final, mi-a mărturisit că ar vrea să joace personaje din piesele lui Cehov, pentru că i-ar plăcea să încerce și roluri mai dramatice.

de Ada Oprea

Credit foto: Radu Vintilescu

Comments

comments

Previous:

Pune-ți singură tapet!

Next:

Atlasul Frumuseții, un viitor dicționar mondial

You may also like

Post a new comment