Tot ce stiai sau nu stiai despre PIZZA… mancarea fara frontiere!

07 November of 2012

Margherita, Capricciosa, Romana, Napoletana, Siena, Completa, Suprema, Paesana, Marinara, Quattro Formaggi, Quattro Stagioni, Diavola, Calzone, Bianca… şi lista s-ar putea mări de 10 ori, dacă ne-am plimba prin pizzeriile din întreaga lume. A cucerit o planetă întreagă, devenind o mâncare aproape universală. Foarte versatilă, păstrându-şi blatul, dar lesne schimbându-şi umplutura, e gata să te îmbie cu aroma ei inconfundabilă în orice moment al zilei, în orice anotimp şi la orice vârstă.

O istorie ascunsă în cenuşa cuptoarelor

Dar pizza nu a fost mereu regina restaurantelor, ca acum. Cum astăzi e atât de faimoasă, multe voci s-au ridicat din trecut, căutând să-şi facă loc în arborele ei genealogic. Străbunicile pizzei s-ar fi putut numi greceşte pitta sau turceşte pide şi nu erau chiar atât de nobile. Ar fi fost alcătuite din grâne mărunţite, amestecate sub forma unei paste şi uscate întâi la soare, mai apoi în cuptoare. În opinia unor istorici, pitta ar fi ajuns în sudul Peninsulei Italice în jurul anului 600 e.n., schimbându-și numele în jurul anului 1000, printr-un botez într-un oraş din apropiere de Napoli. Pe de altă parte, în zonele mediteraneene au existat şi alte tentative de a face un fel de turte plate, în formă de discuri, uşor de copt, care ar fi servit drept suporturi pentru friptură sau ierburi. Încărcată treptat şi cu legume, vânat sau măsline, pizza îşi defineşte identitatea odată cu sosirea primelor roşii, în secolul al XVI-lea, de peste ocean, cu marii exploratorii, dar îşi primeşte botezul în Napoli, unde este numită pizza în jurul anului 1820.

Un preparat cu nume de regină

Binecunoscută multora dintre voi este povestea pizzei Margherita: în 1889, bucătarul napolitan Raffaele Esposito, aflând câ în oraşul lui de domiciliu, Napoli, urmează să sosească regina Margherita a Italiei, a vrut să-i dedice acesteia o pizza cu mesaj respectuos şi patriotic; pentru topping, el a asociat ingrediente ale căror culori proveneau din steagul Italiei – roşu, pasta de tomate, alb – brânza şi verde – frunze de busuioc.

 

Din Napoli în întreaga lume

Pizza Napolitana autentică are ingrediente alese cu mare grijă: tomate din soiul San Marzano, lungi şi subţiri, dulci, cu coaja subţire, cărora noi le spunem „prunişoare”, crescute pe câmpiile de la poalele Vezuviului; mozzarella de bivoliţă din regiunile Campania şi Lazio; făină de tip 00 (după standardele italiene, 00 e făina pentru patiserie).

În secolul XX, imigranţii italieni au purtat cu ei pizza peste ocean şi în toate colţurile lumii, cu atât mai mult cu cât a apărut şi pizza semipreparată, gata pentru copt, cumpărată de la pizzerie, dar şi pizza congelată.

Astăzi, 94% dintre americani mănâncă pizza în mod regulat, în SUA sunt aproximativ 62000 de pizzerii, reprezentând 17% din numărul total de restaurante; în medie, într-o zi, populaţia SUA mănâncă aproximativ 4000 metri pătraţi de pizza, octombrie fiind luna în care se consumă cel mai mult, iar dintre zilele săptămânii, sâmbăta.

 

Recorduri

Paginile Guinness Book au înregistrat următoarele recorduri:

-cea mai scumpă pizza a costat 1400 lire şi a fost vândută într-un restaurant din Londra. Printre ingredientele pretenţioase s-au aflat şi trufe albe italiene, ciuperci extrem de rare;

-cea mai mare pizza gătită vreodată a cântărit peste 12 tone şi avea diametrul de 37,4 m; evenimentul a avut loc în 1990, într-un hypermarket din suburbia Johannesburgului, în Africa de Sud;

-în 2010, un renumit bucătar din Canada a reuşit să prepare 168 de pizza în numai 60 de minute.

Carticica Practica nr. 11 – Retete cu larg renume



Comments

comments

Previous:

Sweet Fest la Hanul lui Manuc!

Next:

Rețete cu carne tocată

You may also like

Post a new comment