Home­schooling. Școala în afara sistemului

09 September of 2020

Raluca Bogdan s-a decis în urmă cu mai mulți ani să facă homeschooling cu fiica ei, Martha.

Când s-a vorbit pentru prima oară la noi despre homeschooling, părea un soi de exotism: de ce ai nega copilului tău beneficiile socializării la școală? Cine și cum și-ar asuma singur educația copilului în condițiile în care copilul va înfrunta evaluarea și marile examene croite pentru copiii care au parcurs școlile tipice? Da, îți poți crește copilul cum vrei tu, dar el va pătrunde tot în lumea celor educați standard și se va confrunta cu exigențele ei!

Pandemia a pus însă probleme la care majoritatea nu se așteptaseră vreodată; școala a pătruns în casă, în mijlocul unei familii absolut deloc obișnuite cu asta. Ca urmare, problema homeschoolingului nu a mai părut brusc la fel de exotică: conectându-se nedorit de aproape cu sistemul de învățământ au fost mulți părinți, care și-au dat seama că pot face ceva mai bun pentru educația copilului lor și acest lucru ar fi realizabil și din punctul lor de vedere, și din punctul de vedere al viitorului copilului.

Acum câțiva ani, când fiica ei Martha a terminat clasa a IV-a, Raluca Bogdan a făcut două încercări: școala românească tradițională și școala nemțească. Niciuna nu se potrivea modului de viață al familiei, nici firii ei, nici felului în care părinții doreau s-o crească. Amândoi sunt liber-profesioniști, călătoresc mult. Tatăl ei trăiește în două țări, România și Germania, deci orice opțiune între cele două școli cu locație ar fi implicat mai puțin timp petrecut de Martha cu unul din părinți. „Școala ar trebui să fie o călătorie de învățare, de cunoaștere personală la interfețele cu ceilalți, adulți și copii deopotrivă“, spune Raluca. „Or, școala românească este departe de această definiție, de fapt mulți atrag atenția că școala în general, în lume, este depășită“, continuă ea.

Martha a fost în sistemul educațional de stat de la doi ani, la creșă, la grădiniță tradițională, apoi la Waldorf, la școală Step by Step și un semestru la o școală din Germania. „Până la 10 ani, am considerat că sunt importante abilitățile de socializare, interacțiunea cu alți copii și adulți, mai puțin achizițiile cognitive.

Când a trecut la ciclul gimnazial, scenariul s-a schimbat“, povestește Raluca. „În a doua săptămână de școală, Martha a ridicat mâna să pună o întrebare la ora de biologie și profesoara i-a spus că va avea dreptul să vorbească atunci când își aduce caietul special de biologie, cu apelativul «fetițo». Mi-a spus atunci ceva care m-a pus și mai tare pe gânduri: «Mami, i-aș fi răspuns, dar știam că, orice aș zice, chiar pe ton politicos, m-aș fi pus prost cu ea».“

Raluca s-a îngrijorat pentru că vedea instalându-se o relație de autoritate care nu-i mai permitea copilului să fie el însuși. „Mi s-a părut ceva greșit, așteptarea noastră este să se întâmple tocmai invers: cadrul didactic să fie cel care creează un context de creștere pentru fiecare copil. Or, din păcate, lucrurile nu stau deloc așa. Întrebați-vă copilul, sigur are cel puțin doi profesori care sunt absurzi.“

Sigur, copiii sunt puternici, rezistă, se călesc, dar, se întreabă Raluca, „acesta este oare sensul școlii: să-i învețe pe copii să facă pe plac oricărei tipologii de profesor, să creeze sisteme de răspuns și de a face față vieții?! Dacă ne-am întreba mai des ce adulți vrem să creștem în loc de care sunt profesiile viitorului, ne-am răspunde mai autentic la dilema reformelor educaționale“, continuă ea.

Opțiunea

Părinții au renunțat atunci la școala gimnazială tipică și au ales homeschooling cu o școală-umbrelă și libertatea de a face tranziția de la curricula românească în limba română la una universală. „În România, nu este ilegal să faci homeschooling, dar nici nu este un sistem reglementat. Legea te obligă să înscrii copilul la o școală, pentru mulți părinți o școală-umbrelă din America a fost soluția.

Noi am ales HomeLifeAcademy doar pentru a avea foaie matricolă, costă în jur de 300 de euro. Dincolo de nemulțumiri, știam că este soluția care i se potrivește Marthei. Eu pot lucra de oriunde, lucrez mult de acasă și mi-am dorit tare mult ca în acești ani, de la zece la cât s-o putea, să fiu mai mult cu ea. Un program de șase până la opt ore de școală pe zi cu teme și drumuri ar fi fost prea greu de acceptat“, spune Raluca.

„Îți trebuie curaj să-ți crești copilul conștient, cum vrei tu, în afara normelor și a așteptărilor. Nu ne-a fost ușor, prietenii îmi spuneau că Martha este un experiment. Chiar și tatăl ei revine asupra deciziei la fiecare provocare mai mare. Este mai simplu să pasezi responsabilitatea educațională unui sistem: chiar dacă știi că este găunos, tot este soluția la-ndemână“, continuă ea.

A trebuit să-și asume multe decizii, apoi le ajusta direct în derulare, „pentru că nu mai ești la mâna curriculei, a sistemului, a profesorului, a directorului. Nu mai ai nicio scuză, dar de fapt ai cea mai mare libertate de a plămădi un om“, spune ea. Raluca este acum pentru fiica ei profesor de „real“, în timp ce tatăl este artistul și omul de litere.

Socializarea

Departe de a fi izolată, Martha are prieteni, merge în tabere, de trei ori pe săptămână merge la clubul de debate și la cel de franceză. Și, ca toți cei de vârsta ei, are și viață socială online.

Provocarea mai mare a venit de la problemele de organizare a timpului. Acum Martha are ca obiectiv să studieze patru ore pe zi. La început i-a făcut mama orarul, apoi l-au făcut împreună, acum și-l face singură. „În primul an de homeschooling, Martha a mers câteva luni la dezvoltare personală, acolo a învățat să se vadă și să fie stăpână pe timpul ei. A avut teme de la o săptămână la alta și a învățat diferite formule de management al timpului, dar și cum să folosească hoții de timp (telefon, joc, filme) ca recompense“, spune Raluca.

Conținutul învățării

În primul an, Raluca a păstrat plasa de siguranță: a selectat din manualele românești pe cele digerabile pentru fiecare materie și a combinat cu resurse în limba engleză. După primele luni, a realizat însă că marile probleme la nivelul încrederii în sine pe care le are un elev la școala românească provin chiar din materia studiată: curricula românească este descurajantă prin ea însăși: prea stufoasă, prea puțină corelare între materii și între fiecare materie și viața reală, dar și între cerințe și evoluția cognitivă reală a unui copil. „Îți devine clar asta dacă deschizi manualele americanilor sau ale britanicilor. După primele patru luni, noi am schimbat deja suportul de curs, am lăsat manualele românești în bibliotecă și am continuat cu resurse mult mai interesante, iar din clasa a VI-a folosim doar manuale britanice și resurse diverse: documentarele de pe CuriosityStream și Netflix, seria Bitesize de filmulețe educaționale pentru copii făcute de BBC, multe eduvogs, platformele Khan Academy și IXL și, nu în ultimul rând, experimentele și călătoriile. Acum nu mai încercăm nicio armonizare cu programele școlare, avem în minte câteva teste standardizate internaționale.“ Raluca preferă acum resurse în care materiile nu sunt dispersate. „Dar cel mai tare ne place să învățăm direct, nemijlocit de vreo carte cu un cuprins și o structură, lecție după lecție. Marthei îi place să gătească, face cele mai bune bezele, lava cakes, prăjituri cu iaurt și știe multe rețete de pâine. Pentru toate acestea avea nevoie să știe să măsoare, să cântărească, să convertească. Așa că lecția despre unități de măsură a fost foarte gustoasă, s-a jucat cu rețete, cu treimi de porții, cu sisteme de măsurători – a învățat să convertească pounds în grame, Fahrenheit în Celsius pentru a urma și rețete britanice. Cred că, dacă o puneam să învețe lecția, i-ar fi luat mai mult și, cu siguranță, ar fi fost mai anost.“

Evaluarea

Martha a învățat să treacă la următoarea lecție sau unitate de învățare doar după ce s-a asigurat că știe și stăpânește 100% informația din cea parcursă. A ajuns să se convingă singură și prin testare. De câteva ori, a încercat să se ducă la matematică direct la exercițiile recapitulative, fără să parcurgă lecțiile, și nu i-a plăcut cum se simte când nu știe.

După opt luni de home­schooling, Martha învăța independent, mama ei doar o ajuta să-și seteze agenda. Acum, Martha alege singură și resursele, pentru că știe cât știe și ce vrea să mai afle. După primul an, știa ce obiective să-și stabilească pentru următorul an.

Când Raluca a optat pentru homeschoo­ling, mărturisește că și-a luat gândul de la a o încadra în sistemul rigid al evaluărilor naționale, bacului sau chiar în sistemul PISA. „Nici oamenii, nici abilitățile lor nu se încadrează în niște dimensiuni standard. Dar, dacă se dorește, se pot da evaluările naționale sau bacul, este nevoie de o perioadă de pregătire pe tipicul testării“, spune ea.

În mișcare

Martha este pasionată de cai și de călărie; de fiecare dată când are ocazia, stă în preajma cailor. Face antrenamente mai ales de primăvara până toamna, de trei chiar patru ori pe săptămănă. Merge cu bicicleta cu tatăl ei și anul acesta a făcut și primii 25 km pe drum forestier în urcare. „Am evadat de fapt imediat după ce s-au ridicat restricțiile și ne-am cățărat în Munții Retezat și ne-am dat cu bicicleta de la Uricani la Băile Herculane.“ Raluca și-a propus s-o ajute pe Martha să-și dezvolte o rutină zilnică de sport: „Noua strategie este puterea exemplului și provocarea de a face împreună antrenamentele mai distractive“, spune ea.

Provocările pandemiei

Pandemia și închiderea școlilor au produs un real cutremur pentru familiile cu copi, toți și-au dorit redeschiderea școlilor. Nu au făcut față. „A fost brusc, pe nepregătite, dar cine a vrut să vadă a văzut câte hibe sunt de fapt în această formă de educație“, spune Raluca. „Va fi o explozie a numărului de copii care vor ieși din sistemul tradițional și alternativele de homeschooling au apărut și în România. Și eu lucrez la o platformă de e-learning peer-to-peer, bazată pe lecții de chimie și gătit, de fizică și construit. Fun, creativ, experiențial, așa cum trebuie să fie educația“, spune ea, exprimându-și credința că prin homeschooling creștem adulți „liberi, creativi cu înalt grad de conectare cu sine, îndrăzneți pentru că stăpânesc abilități, nu profesii! Pandemia i-a scos la iveală pe acei antreprenori care au văzut o oportunitate în criză și au acționat, au avut curajul să-și reinventeze organizația. Acest curaj nu este calculat, deși poate fi educat, este un fel de a fi și de a (te) vedea“.

Text: Roxana Melnicu; foto: arhiva personală

Comments

comments

anxietatea copiilor, copil, ursulet, copil trist

Previous:

Anxietatea copiilor și cum îi ajuți să depășească această stare

scoala online, pericolele internetului, internet, copil cu tableta, copil cu casti la urechi, mediul virtual

Next:

Școala online și riscurile internetului pentru copii

You may also like

Post a new comment