Lupus eritematos

13 November of 2009

Foto:Fotolia

Foto:Fotolia

Deși primele men­țiuni despre erup­țiile cutanate ale lupusului datează din perioada Evului Mediu, un tratament oferind rezultate clare a fost descoperit abia în 1894, odată cu apariția chininei.

Tipuri de Lupus
Laureați ai Premiului Nobel pentru Medicină în 1950, americanii Edward Calvin Kendall și Philip Showalter Hench au realizat la mijlocul secolului al XX-lea descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, analizând structura și acțiunea lor biologică. Unul dintre cele mai eficiente mijloace de medicație, cortizonul, este un hormon produs de glandele suprarenale și utilizat prin preparare sintetică în tratamentul lupusului. Afecțiune cronică, autoimună, lupusul poate deteriora orice parte a organismului, având perioade active și inactive și manifestându-se în patru forme diferite (4 boli):
-Lupusul eritematos sistemic este cea mai întâlnită formă, putând fi moderat sau sever, prezentând complicații precum inflamarea rinichilor, creșterea presiunii sângelui la nivelul plămânilor, inflamarea sistemului nervos și a vaselor de sânge din creier și rigidizarea arterelor, cu risc crescut al atacului de cord.
-Lupusul eritematos cutanat este localizat la nivelul pielii, manifestat prin erupții cutanate în relief, solzoase și roșiatice, conturându-se în special pe chipul pacienților, de-a lungul obrajilor și în jurul nasului sub forma unui fluture. Erupțiile nu provoacă mâncărime, iar aproximativ 10% dintre persoanele suferind de lupus cutanat, vor dezvolta în timp lupus sistemic.
-Lupusul medicamentos este cau­zat de ingerarea unor antibiotice folosite în tratamentul hipertensiunii, tuberculozei sau în corectarea ritmului cardiac. În general, simptomele dispar la șase luni de la oprirea medicației.
-Lupusul neonatal este o afec­țiune rară a nou-născuților aparținând unor mame ce suferă de această boală. Micuții pot avea erupții ale pielii, probleme cu ficatul sau cu inima. Majoritatea copiilor cu mame suferinde de lupus se nasc, însă, sănătoși.

Cauze și simptome
Peste 90% dintre persoanele afectate de lupus sunt femei cu vârsta între 15 și 45 de ani. Posibilitățile de vindecare nu au fost încă descoperite, mortalitatea fiind însă una redusă și datorându-se, în parte, infecțiilor necontrolate, blocajului renal sau complicațiilor cardiace.
Deși nicio genă nu a fost des­coperită ca fiind responsabilă de provocarea bo­­lii, studiile arată că acestea joacă, totuși, un rol important în declanșarea afecțiunii. Factorii care pot genera apariția lupusului sunt relaționați cu in­fecțiile, cu medicamentele uti­­lizate în tratarea anumitor afecțiuni, cu expunerea înde­lun­­gată la soare, cu stresul emo­țional sau cu sarcinile și nașterile dificile. Cele mai frecvente simptome: erupțiile cutanate din zona capului, ulcerațiile lo­calizate în gură sau nas, ar­ticulațiile dureroase, dege­te­le cianotice (fenomenul Ray­naud), edemele, căderea părului, durerile de cap și anemia.

Testare Lupus
Testarea pentru Lupus nu este recomandată persoanelor care nu prezintă simptome. În general, analizele presupun teste de sânge, de urină, detectare anticorpi și biopsii ale unor țesuturi afectate. Pentru ca boala să fie diagnosticată sunt necesare mai multe simptome și analize care să confirme existența acesteia. Lupusul mimează alte afecțiuni, este dificil de diagnosticat, se dezvoltă gradat și lent, cu reacții care pot să apară și să dispară pe parcursul evoluției bolii. Persoanele care nu au organe importante afectate de lupus pot duce o viață normală dacă urmează tratamentul prescris de medic și caută să descopere la timp noile manifestări ale bolii.

Cristian Niculescu

Comments

comments

 

Next:

Sărbători fără stres – cu pauze scurte şi evadări mici

You may also like

  1. sunt bolnava de lupus cutanat si nu stiu cum sa” scap” de el;am luat plaqenil ,advantan,creme parasolare…dar degeaba…iarna sunt cu piela mainilor curata,vara sunt cu ele patate in rosu.

Post a new comment