„El a fost cea mai bună alegere atunci“ – Până unde poate merge compromisul romantic într-o relație?

28 January of 2013

Fotolia_47894131_Subscription_XXLO vorbă româ­nească spune „Socoteala de acasă nu se po­trivește cu cea din târg“. Adică pornești într-o relație cu spe­ranțe și gânduri bune, cu încredere totală în cel de lângă tine și în evoluția iubirii voastre. La un moment dat, te trezești că mai închizi ochii când așteptările sunt diferite. Ți-a promis că o să mergeți în va­can­țe frumoase și de 5 ani nu ai văzut decât vacanță la părinții lui? Ți-a făcut impresia că este foarte ordonat, dar mereu faci ordine în urma lui? Se mai întâmplă… Dar care este linia între un compromis bun și unul rău? „Se spune că mai bine este să fii sărac și fericit decât bogat și nefericit, dar cum ar fi un compromis de genul: bogat mo­derat și doar binedispus?“ (Prințesa Diana)

Când compromisul poate fi o bună alegere
Viață fără compromis nu există și este bine că există compromisul. Întrebarea este cât de departe poți merge cu compromisul? În multe situații, oamenii se confruntă cu nevoia de a decide între cele două tipuri principale de compromis când își aleg partenerul de viață. Poți să îl alegi pe cel față de care simți o atracție irezistibilă, o pasiune puter­nică, fără să mai socotești dacă sun­teți potriviți în alte privințe. Sau îl poți alege pe cel cu care ești prietenă, te po­trivești în principalele interese și activi­tăți, poți sta de vorbă despre orice, este un tată bun etc., la capitolul pasiune nu stai așa bine, dar îți asigură atât de multe alte nevoi. Sigur, idea­lul ar fi să ai parte de amândouă.

Ce se întâmplă când alegi dezechilibrat?
De exemplu: Mia a avut de ales între un bărbat mai în vârstă, cu care-i făcea plăcere să stea de vorbă, fără a simți o atracție intensă, și un tânăr de vârsta ei, față de care simțea o pasiune puternică. A ales prima variantă, pe cel care considera că este mai responsabil, mai pregătit pentru o familie. Acum nu îi pare rău, spune că a decis cel mai bine posibil.
Vichi face parte din categoria persoanelor romantice, care nu pot fi într-o relație lipsită de pasiune. Pentru ele, pasiunea = dragoste. Ea și-a ales partenerul după cât de pa­sio­nală a fost dragostea. Nu mai este împreună cu soțul ei, pentru că pa­siunea s-a stins, de aceea a pus punct. Mia, care face parte din categoria persoa­nelor mai realiste, nu vrea să se îmbete cu iluzii și fantezii. Chiar dacă el nu este un amant grozav și nu au avut momente nemaipomenite în dormitor, cel mai important este că știe să crească o familie, să fie un sprijin real, este un bun partener de viață. Nu l-ar schimba cu nimic în lume.
Există mai multe tipuri de compromis romantic, susține și site-ul psychologytoday.com, cum ar fi:
1 cel în privința valorii partenerului – este cel mai dureros și se întâmplă când îți judeci partenerul ca fiind inferior și crezi că meriți mai mult. Această judecată este susținută de credința că iubirea în sine este un compromis.
2 cel privind natura iubirii – atunci când intensitatea pasiunii cu care iubești nu este la fel de ma­re de la început, pentru ambii. În termeni populari, când accepți o iubire călduță.
3 cel privind cadrul romantic al relației – se referă la tipurile de activități și ex­periențe în contextul vieții de familie sau de relație. O relație presupune compromisuri în ariile majore de conflict, cum ar fi: banii, sexul, copiii, socrii, profesia etc. Acest tip de com­promis este cel mai des întâlnit și ușor de realizat.
În doze mici, compromisul este necesar pentru ca relația să funcționeze: să închizi televizorul când celălalt are de lucru e fi­resc. Să renunți la ieșirea cu amicii și să îl ajuți pe celălalt la treburile casnice sau doar să fii lângă partener când a avut o zi proastă sunt compromisuri pozitive. Când fiecare dintre parteneri ce­dea­ză pen­tru un scop comun e perfect.

Când compromisul lucrează împotriva ta
Ce te faci când numai tu ești cea care face compromisuri? De pildă, Cristina s-a simțit atrasă de el la început, el părea cea mai bună alegere atunci. Încet-încet a simțit apoi că nu prea se po­tri­vesc în privința preocu­pă­rilor. El stă­tea mai mult în casă, ea de-abia aștepta să iasă cu prietenii. Deși era drăguț cu ea la început, cu timpul a devenit din ce în ce mai autoritar. Nu o mai lăsa să plece în oraș, să aibă programul ei. Vacanțele se făceau cu mult tam-tam, pentru că se poate și fără. Weekendurile și le petrec în casă, vizitele nu sunt permise, iar orice încercare de a schimba programul este o dovadă de „neiubire“ din partea ei. Cristina se stră­duiește să îi facă și mai mult pe plac.
Unii fac compromisuri mai mari, alții mai mici, depinde de cât de mult se iu­besc pe ei, își iubesc partenerul și de cât de mult își doresc să meargă relația.
Când e compromisul prea mare? Atunci când renunți la pro­priile nevoi, aproape că renunți la propria identitate ca să îi meargă bine celuilalt. Practic, te anulezi pas cu pas ca persoană „în numele iubirii“. Nu e deloc sănătos, orice relație este bună când diferențele se negociază, fiecare se simte bine în pielea lui și ambii parteneri evoluează. Compromisul după compromis te epui­zează și nu îmbu­nă­tățește relația, ci o erodează și amândoi devin nefericiți.

Sfaturi pentru a menține compromisul în echilibru:
✔compromisul este bun când are loc o negociere și fiecare dintre voi face concesii pentru a se ajunge la rezultatul dorit;
✔un alt indicator bun este echilibrul între a da și a primi. Când simți că oferi mult și primești puțin, total nesatisfăcător cu nevoile tale, atunci e momentul să schimbi foaia;
✔nu coborî standardele în privința valorilor și identității tale. Compromisul nu înseamnă să renunți la tine și la principiile tale. „Dacă nu ești bun în a face compromisuri față de tine, nu vei fi bun în a face compromisuri față de alții.“ (Corey Allen);
✔un compromis bun este atunci când nu ai niciun regret după ce îl faci, iar unul rău este când nu te simți deloc confortabil după;
✔niciodată nu e prea târziu pentru a avea relația minunată pe care o visezi, poți să spui „stop“ oricând compromisurilor nocive pentru tine și pentru relație. Acceptând mai puțin, nu poți avea parte de mai mult, nu?
✔Steve Jobs se opunea vehement com­promisului atât în dragoste, cât și la locul de muncă, recomandând: „Continuă să cauți până ce găsești ceea ce vrei. Nu te opri.“

 

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie



Comments

comments

Previous:

Te simți epuizată? Cine îți “mănâncă“ energia și cum poți să o refaci?

Next:

Mamele si fiicele pot fi prietene sau nu?

You may also like

Post a new comment