Divortul si efectele lui asupra copilului

09 May of 2012

Credit foto: wavebreakmedie ltd, 2012/Shutterstock.com

Când te căsătorești, legământul este „pentru totdeauna, la bine şi la rău“; nicidecum nu te gân­dești la divorț. Doar că promisiunea se poate desface mai ușor decât pe vremuri, în zilele noastre din ce în ce mai multe familii ajung la divorţ, din păcate.
Din statistici reiese că, în secolul XXI, din trei căsătorii încheiate, una se termină cu un di­vorț. Dintre divorțuri, 65% sunt intentate de soții și 35% de soți. Alte criterii arată că mai puțin de jumă­tate dintre cei divorțați au un copil și mai puțin de 5% au doi copii. Institutul Național de Statistică spune că rata divorțului la oraș este mai mare decât în zonele rurale, iar cei cu mai mulți copii divorțează mai rar decât cei cu un copil sau fără.
Decizia de a divorţa nu este una uşoară, deşi pare că divorţul se acordă foarte repede pe hârtie. Ar trebui să rămâneţi împreună de dragul copiilor sau din alte motive colaterale relației de cuplu, când nu mer­ge bine relaţia voastră și simțiți nefericirea din cap până-n picioare? Sau ar trebui să o luați pe dru­muri separate, după ce ați încercat toate variantele de împă­care, conciliere, compromisuri, precum și terapia de cuplu?
Divorţul în sine este privit cu o conotaţie ne­ga­tivă, dar uneori el poate fi o so­lu­ţie mai bună pentru copii pe termen lung.
Să trăiască într-o atmosferă tensionată cu certuri în spatele uşilor, cu ţipete, să asiste la violenţă fizică poate să îi rănească mai mult pe copii decât separarea părinţilor. La fel, o relație a părinților fără căldură și afecțiune, comunicare, îi poate întrista la fel de mult pe copii și le poate forma o idee greșită despre cum arată o relație sănătoasă. Chiar fără semne evidente, copiii pot simţi că lu­crurile nu merg prea bine între părinţi când relaţia este disfuncţională.
Dacă vă decideţi să divorţaţi, ţineţi cont de anu­mite lucruri pentru a minimiza impactul divor­­ţului asupra copiilor.

Cum îi spunem copilului?
Este partea cea mai grea. Copiii au nevoie de in­formații precise și concrete despre cum se va schimba viața lor. La sfârșitul discuției copiii ar trebui să știe:
➽ motivele divorțului, fără a intra în detalii, în funcție de vârsta și gradul de maturitate
➽ când va avea loc separarea propriu-zisă și unde va locui părintele care pleacă din casă, când și în ce context se vor vedea cu el
➽ când se vor muta în altă casă
➽ asigurați-i că vor avea o comunicare tele­fo­nică deschisă cu părintele care pleacă din casă
Copiii traversează mai bine situația de divorț dacă:
➽ nu luptați cu partenerul (sau partenera) cu copiii ­de față
➽ nu spuneți lucruri rele despre ex altcuiva la telefon sau în alt context cu copilul de față
➽ nu exagerați emoțional de față cu copilul, ci vă controlați furia, tristețea, izbucnirile
➽ nu folosiți copilul drept un mediator între voi (ex: spune-i maică-tii/lui taică-tău că…)
➽ nu interferați, nu sunteți intruzivi în relația cu celălalt părinte, încercând să manipulați și să păreți „părintele bun“, iar celălalt „părintele rău“
➽ nu presați copiii să fie de partea unuia sau altuia, pentru că își iubesc ambii părinți
➽ evitați schimbările majore în viața copilului și mențineți rutina zilnică pe cât posibil
➽ nu le faceți cadouri copiilor și nu le oferiți privilegii, nu relaxați regulile casei numai pentru a nu vă simți vinovați sau pentru a le alunga tristețea
➽ evitați să faceți din copil confidentul vostru. Țineți în­gi­jorările și temerile pentru voi sau îm­părtășiți-le cu alți adulți din familie sau la terapie
➽ nu vă așteptați să devină copilul vostru micuțul bărbat sau micuța femeie din casă. Copiii nu sunt parteneri surogat!

Nu uitați!
Divorţul este o experienţă dureroasă pentru toţi cei implicaţi, este ca o situaţie de doliu, care trebuie acceptată. Copiii învață de la părinți să vorbească despre tristețe și durere. Nu ezitaţi să apelaţi la ajutorul unui specialist pentru îndrumare în timpul divorţului. Copiii au nevoie de părinți echilibrați emoțional, altfel riscați să creșteți sentimentele de insecuritate ale copiilor asupra viitorului propriu.

Opinia specialistului
Copiii din familii divorţate sunt diferiţi de ceilalţi copii? Categoric nu!
După mai mult de 25 ani de cercetări s-a constatat că doi sunt factorii cei mai puternici care influ­ențează dezvoltarea copilului:
➽ Cât de multă furie, conflict şi bătaie există în căminul lor între părinţi;
➽ Frecvenţa cu care copilul are acces regulat, predictibil la ambii părinţi.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte pentru a-şi ajuta copilul să gestioneze emoţiile şi durerea implicate în divorţ este să lucreze la o relaţie amiabilă cu celălalt părinte al copilului (conform lui Jocelyn R. Miller, psiholog).

Oana Pescaru, psi­­­­­ho­log și tera­­­peut de familie

 

Dacă vrei să citești și un exemplu de scenariu posibil pentru a-i comunica vestea neplăcută copilului, citește întregul articol în nr. 10/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.

Comments

comments

Previous:

Vocea minții sau vocea inimii?

Next:

“Am un copil în Cer și unul pe Pământ”

You may also like

Post a new comment