Compromisul – cât de mult și până unde

01 July of 2014

© Photographee.eu - Fotolia.com

© Photographee.eu – Fotolia.com

După Aristotel, mulți sunt nefericiți în dragoste din cauza faptului că își aleg partenerii pentru plăcere sau pentru nevoie. Adică parteneri de sex sau pentru binele personal, de multe ori din motive financiare. Rezultatul: relații nefericite în dragoste!
Și totuși, dacă ai ales din dragoste, întrebarea următoare ar fi: îl iubesc suficient de mult pentru a face compromisuri?
Această dilemă contribuie la alegeri care pot fi devastatoare. De ce? Deoarece compromisul nu este măsura dragostei. Mitul conform căruia cu cât iubești mai mult, cu atât mai multe compromisuri faci este neverificat de realitate. Poți să iubești pe cineva tot atât de mult pe cât iubește peș­tele apa și să nu faci compromisuri, iar cei care fac compromisuri să nu o facă neapărat din dragoste. O pot face din teama de a nu rămâne singuri, din vinovăție (s-ar sim­ți egoiști sau ignoranți), nu văd alternativele sau vor pur și simplu să aibă mereu dreptate.
 Ce înseamnă un compromis bun? Un compromis bun îți schimbă obiceiurile și sinele în așa fel încât să te dezvolți personal și să cultivi părțile bune. Asta duce la o viață conjugală liniștită.
Ce înseamnă un compromis prost? Un compromis rău îți schimbă obiceiurile și convingerile personale în așa fel încât începi să devii mai puțin tu însăți, să pierzi din identitatea proprie, chiar dacă e alegerea ta să-l faci.
 Schimbarea și compromisul sunt bu­ne când ești pregătită să le faci. Dacă schim­­­barea îți afectează credințele, valorile, interesele și obiectivele, vei fi nefericită, nefericire care se va transfera asupra relației pe care o ai.
 Ce va spune asta despre partenerul tău, dacă vrea să schimbe tocmai ceea ce e mai important pentru tine? Nimic bun!
 E bine să alegi acele compromisuri care nu cer un efort foarte mare. Dacă
nu-ți place să speli vasele, atunci du tu copiii la culcare sau joacă-te cu ei. Indiferent la ce se referă compromisul, trebuie să fii sincer dornică să te ții de el.
 E bine când crezi în compromis. La un anumit nivel, trebuie să cazi de acord că e necesar și e cel mai bun lucru pe care‑l poți face. Chiar dacă nu e prima opțiune, să știi măcar că este o bună opțiune. Odată ce ai ales să faci acest compromis, nu trebuie să ai resentimente sau regrete.
Pentru multe dintre noi este greu uneori să distingem când e un compromis bun. Faci ce-ți spune inima și depui efort pentru binele celuilalt și al relației. Dar când depă­șești granița și ajungi la sacrificiu de sine?
Înainte de a face un compromis, gân­dește-te bine: chiar vreau să fac acest compromis?
 Cel mai rău lucru atunci când negociezi un compromis este să revii la vechile obiceiuri în loc să mergi înainte. Pentru a funcționa, compromisul are nevoie de angajament. Dacă promiți că pregătești tu cina în timp ce partenerul face curățenie, dar de câte ori e vorba de cină, ba uiți să cumperi ce trebuie, ba întârzii la serviciu, nu înseamnă că ți-ai asumat activitatea. Înainte de a fi de acord cu un compromis, fii onestă cu tine și cu partenerul tău despre ce ești dispusă să faci.
Întreabă-te: compromisul ăsta îmi va afecta starea de bine, de zi cu zi? Multe compromisuri implică schimbări minore în viața cotidiană și au un impact slab asupra satisfacției de viață. De exemplu: alarma de la ceasul tău sună mai puternic și are sonerie clasică, alarma lui de la ceas este pe muzica lui Chopin. Faptul că te trezești pe muzica lui și nu pe soneria ta este un compromis care nu te va „omorî cu zile“, cu siguranță.
Dar dacă tu vrei să ai mulți copii și el nu vrea deloc, iar el face un compromis, abătându-se de la ideea lui despre familie și faceți un copil, tu vei rămâne frustrată pentru că ai unul singur, iar el va fi frustrat pentru că are un copil, deși nu și-a dorit. Asta aduce în mod inevitabil nefericire în relația voastră de cuplu.
Schimb ceea ce sunt?
Unii parteneri bine intenționați pot să te sfătuiască să faci compromisuri în pri­vința lucrurilor importante pentru tine, cum ar fi practicile religioase sau obiectivele de carieră, hobby-urile. Dar, de fapt, doar tu poți hotărî ceea ce este mai important pentru tine. Pentru unele femei este atât de importantă religia, încât nu ar renunța la ortodoxie pentru a se căsători cu un musulman, și a crește copiii în altă confesiune ar fi o încălcare a valorii religioase personale. Pentru altele, a alege un soț din altă religie este mai puțin important decât relația în sine și fac acest compromis de dragul persoanei iubite, iar apoi nu simt că au făcut această schimbare.
El face compromisuri?
Răspunsul trebuie să fie DA. Definiția compromisului este o așezare a diferen­țelor prin concesii reciproce; o înțelegere la care se ajunge prin ajustarea ideilor, principiilor contradictorii, prin modificarea cerințelor reciproce.
Se face un compromis atunci când cei doi parteneri se întâlnesc la ju­mă­­­tatea drumului.
Cum ajungeți la asta depinde de ambii parteneri. Poți fi de acord să renunți la ceva de data asta, dacă partenerul va renunța data viitoare, sau să preiei o nouă responsabilitate numai dacă te va ajuta celălalt, să faceți ceva împreună care vă place amân­­­durora, nu numai unuia dintre voi.
Dacă ești singura care te sacrifici ori dacă te sacrifici mai mult decât partenerul, ești asigurată pentru nefericire. Echitatea compromisului este subiectivă, dar ceea ce contează este că tu și cel drag ție credeți în fair-play-ul compromisului. De exemplu, dacă sunteți amândoi OK cu împăr­țirea responsabilităților casnice în cuplu, este bine. Dar dacă unul din voi nu se simte bine cu asta, atunci e o problemă.

Oana Pescaru, psiholog și terapeut de familie



Comments

comments

Previous:

Vacanța mea, a ta, a noastră

Next:

Se poate doar prietenie între femei și bărbați?

You may also like

Post a new comment