Arta de a te accepta și cum să devii sigur pe tine

27 June of 2013

„Fericirea înseamnă mulțumire de sine“ spunea Aristotel în anii 300 î.H. Încă de atunci se știa foarte bine că a te accepta așa cum ești, a fi mulțumit de capacitățile și talentele tale, de corpul tău, de mintea ta, de abilitățile tale face parte dintr-o imagine de sine bună și îți conferă atât de mult râvnita siguranță de sine.

Într-o societate preponderent concuren­țială poate fi adesea dificil să te menții în limite acceptabile, să te uiți în oglindă și să spui: da, sunt OK și îmi place de mine așa cum sunt. Când există o sută de fete mai frumoase ca tine, lideri de excepție cărora le merge discursul perfect, care gândesc și acționează rapid, șefi care „plesnesc“ de siguranță, colegi care de­bor­­dează de nonșalanță. De ce alții pot fi așa de siguri pe ei, așa de charismatici și tu nu? E o întrebare care poate te macină…

Un răspuns ar fi: pentru că ei se acceptă și se plac așa cum sunt! Diferența constă în atitudine. Și tu ești charismatic, talentat și ai o mulțime de calități. Depinde cum te privești pe tine! Un prim pas în dobândirea unei stime de sine/siguranțe în pro­pria per­soană e să te accepți așa cum ești.

Ce înseamnă să te accepți așa cum ești?
Înseamnă să te iubești pe tine, să îți ac­cepți acele părți pe care nu le poți schimba. Înseamnă să te respecți, să ai o imagine pozitivă și, cum spuneam, să te accepți necondiționat.

Să îți amintești că nimeni nu este perfect! Toți avem puncte tari și puncte slabe și sigur deținem resurse suficiente pentru a fi mai buni și a ne îmbunătăți pe noi, viața noastră. Acceptă calitățile și imper­fecțiu­nile cu calm și liniște și vei găsi modalități de a progresa.
Să știi că ești unic și ai abilități și talente de care vă bucurați și tu, și cei din jurul tău. A te iubi și accepta înseamnă să ai grijă de tine din punct de vedere fizic, emo­țio­nal și intelectual. Mai exact, să-ți iubești corpul cu „aripioare“ cu tot, să îți pre­țuiești mintea, să îți cultivi spiritul, să nu îți neglijezi valorile și să îți hrănești sufletul în permanență cu ce-l încântă.

Să ai grijă de corpul tău – odată ce îți ac­cepți corpul, chiar dacă nu e leit celor de dive din reviste și reclame, vei avea și grijă de el. Acceptă alunițele, rotunjimile, ridurile etc. Toate acestea fac parte din tine, inte­grează-le în imaginea de ansamblu și te vor face unică.
Să ai grijă de mintea ta – adică ai încredere în gândirea, în judecata ta, în posi­bilitățile tale intelectuale. Îți exersezi mintea, nu o lași să lenevească. Când nu știi, întrebi, te documentezi, devii in­formată pe ce domenii te intere­sea­ză. Înveți ce-ți place, ce ai nevoie. Noutatea stimulează gândirea.

Să ai grijă de spiritul tău – viața spirituală creează un contact cu tine însuți mai bun, te ajută în a te accepta. Cunoscându-te mai bine și înțelegând că fiecare om este valoros pentru ceea ce este, ce face, ce dăru­ieș­te celor din jur, poți deveni mai bun pe zi ce trece.

Cum poți să câștigi și păstrezi siguranța de sine?
Renunță la criticul interior – când îți spui „n-o să meargă“, „nu o să reușesc pentru că nu sunt așa de deșteaptă sau de norocoasă“, „uite ce nepricepută ești, ai fost jalnică azi“ etc., deja îți barezi calea spre reușită. Tot repetând același lucru ajungi să îl și crezi.
Încetează să-ți mai faci rău – „a crede că suferința și severitatea față de sine sunt suficiente pentru a te schimba constituie o viziune arhaică și primejdioasă“, spune Cristophe André în cartea „Imperfecți, liberi și fericiți“ . Adică să-ți dai palme la propriu sau la figurat, să te insulți – „ce proastă sunt“ –, să te pedepsești – „nu o să mai ies în niciun weekend din casă“ –, când lucrurile nu îți ies așa cum ai vrut, este mai rău decât eșecul însuși.

Ocupă-te de moralul tău – nu te descuraja la prima „adiere de vânt“, la primul obstacol. Dacă ceva nu-ți iese din prima, insistă. Diferența între cei siguri și cei nesiguri este că primii luptă până își ating obiectivele, pe când cei nesiguri se îndoiesc mereu de reușită și renunță ușor.
Ai curajul de a fi slabă – dacă ai momente de slăbiciune nu înseamnă că ești incompetentă, moale, lipsită de putere. O persoană sigură pe ea își permite să mai aibă și momente de nesiguranță, de cumpănă, dileme, întrebări etc. Și nu îi e rușine cu asta, pentru că poate trece peste aceste momente.

Fii prietenă cu tine însuți – în loc de atitudine dușmănoasă față de tine, practică prietenia cu tine însăți. Fii corectă cu tine, dar tratează-te cu blândețe și înțe­le­gere, ca pe cel mai bun prieten. „Să te asculți, să te respecți, să te afirmi“ să fie mottoul tău. Ascultă-ți intuiția, respectă-ți propria persoană, indiferent de performanțe.

Acționează și monitorizează-ți succesele – o stimă de sine adevărată reprezintă suma succeselor zilnice. În loc să gândești în defavoarea ta, acționează. Fii conștientă de ele, începe să vezi ceea ce funcționează și fă-ți un obicei din a contabiliza succesele zilnice. Încrederea va crește și siguranța în propria persoană se va instala ca la ea acasă.

Stabilește progresele pas cu pas în comparație cu tine însăți – când măsori progresul personal, stabilește-l față de tine. Înainte nu scoteai o vorbă la ședința săptămânală, acum îți exprimi opinia fără probleme, e un progres substanțial. În schimb, dacă te compari cu cel mai bun speaker din departament, este posibil să fii dezamăgită. Nu e cazul!
Ai înțeles diferența, nu?

Oana Pescaru – psiholog și terapeut de familie



Comments

comments

Previous:

Dependența de tutun: efecte, mecanisme, soluții – Seminar la expoziția ”The Human Body”

Next:

Cum faci față șefilor autoritari?

You may also like

Post a new comment