Sănătate din puterea naturii

08 January of 2018

Este oare o dovadă de înțelepciune să respingem leacurile băbești când avem o problemă medicală? Depinde de problemă. Chiar dacă datorăm medicinei universitare o speranță de viață care este în creștere, nu avem cum să omitem faptul că știința a preluat de multe ori experiența sau propunerile medicinei populare. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că nici una, nici alta nu pot face minuni.

Acum mai bine de 2.500 de ani, Hipocrate, medicul grec după care a fost denumit jurământul doctorilor, scria despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care reducea febra și durerile de cap. El descoperise aspirina, iar acesta este doar un exemplu în care medicina academică a preluat cunoștințele fitoterapiei, producând un medicament, e adevărat că abia în secolul al XIX-lea, cu ajutorul ingredientelor din natură.

Puterea plantelor

În România, plantele medicinale sunt folosite cu precădere în mediul rural. Este firesc, dacă stăm să ne gândim că aici trăiesc persoanele care le pot identifica cu ușurință, iar de cele mai multe ori, informațiile despre puterea lor se transmit doar prin viu grai. Ba, mai mult, în acest loc există condițiile pentru ca aceste plante să se dezvolte natural, fără a fi afectate de hibridare, păstrându-și toate proprietățile.

Fitoterapeuții, dar și unii doctori pun semnul egal când vorbesc de forța de regenerare și de curățare a organismului cu ajutorul plantelor versus medicamentelor sau 
suplimentelor.

Robert Morse, un biochimist cunoscut în Statele Unite, scria într-una din cărțile sale, „Să trăim sănătos fără toxine“, că „principiile regeneratoare ale plantelor medicinale sunt de 
natură să sporească, să purifice și să hrănească celulele și țesuturile, influențând reacțiile la nivel celular și tisular. Ele intensifică fluxul sangvin și limfatic, ceea ce va spori cantitatea de substanțe nutritive cu care e alimentată celula, permițând eliberarea reziduurilor de metabolizare acumulate“. Tot el afirma cu tărie că plantele medicinale sunt hrană, fiind compuse din aminoacizi, carbohidrați și grăsimi, ele conținând fibre vitale pentru menținerea sănătății organismului.

Acest principiu se leagă de dictonul lui Hipocrate: „Hrana să vă fie medicament, iar medicamentul să vă fie hrană“. În mediul urban, procurarea plantelor este dificilă, iar locurile în care trebuie să le cauți trebuie să fie farmacia sau magazinele fitonaturiste, însă, din păcate, nu poți verifica cu adevărat calitatea plantelor folosite.

Poți cumpăra și din piețe, deși țăranii care obișnuiau să vină aici au renunțat, 
fiind dați la o parte de intermediari care nu fac altceva decât să cumpere marfă și să o revândă mult mai scump. În plus, o asemenea achiziție de la sursă presupune și cunoașterea plantelor și a proprietăților lor, pentru a evita erori cu efecte grave pentru sănătate.

În altă ordine de idei, indiferent de metoda de tratament pe care o alegi, e primordial ca un medic să stabilească un diagnostic, iar automedicația iese din orice discuție. În cazul în care hotărăști alături de doctorul tău curant să urmezi și un tratament naturist, ține cont de faptul că fiecare arie geografică are plante tradiționale și este indicată folosirea acestora datorită efectelor mai puternice pe care le au asupra organismului, care e adaptat la condițiile de mediu specifice zonei.

În plus, interesează-te cu privire la calitățile plantelor, pentru că unele, consumate în cantitate mare, produc efecte nocive.

Cum se folosesc

INFUZIA 
Adică „ceaiul bunicii“. Este ușor de preparat, deși există reguli clar stabilite. Astfel, o linguriță cu plante uscate (2-3 grame) sau două lingurițe cu plante proaspete se pun într-o cană mare peste care se toarnă apă fierbinte. Timpul de infuzare este diferit în funcție de partea din plantă care se folosește: pentru flori și frunze, cam 5-10 minute, pentru rădăcină sau tuberculi, 10-15 minute. Ceaiul nu se bea niciodată fierbinte, este de preferat ușor răcit, cu toate că își poate schimba gustul inițial, caz în care adaugi puțină miere. Infuzia prelungită se face când părțile plantelor sunt mai groase sau foarte uscate.

TINCTURA 
Presupune macerarea plantelor în alcool, oțet sau glicerină. Plantele tocate reprezintă o parte, iar celelalte trei părți vor fi alcoolul amestecat cu apă (în părți egale). Recipientul de sticlă se ține la loc întunecat între două și patru săptămâni, în funcție de mixtură. 
Tinctura se amestecă zilnic. Popular, există regula conform căreia tincura se face într-o zi cu lună nouă și este gata într-una cu lună plină. Oricum ar fi, la final, ea trebuie strecurată.

DECOCTULDouă linguri de plantă uscată (20 de grame) sau patru linguri de plantă proaspătă se pun într-un litru de apă rece între 1 și 5 ore. Apoi, amestecul se fierbe 5 până la 30 de minute, în funcție de partea din plantă folosită (de obicei, semințe sau rădăcini), până când apa scade cu o treime. Băutura se strecoară și, dacă se ține la frigider; rezistă două zile.

Glosar de la A la Z 

Din multitudinea de plante care cresc în regiunea noastră geografică, am ales să prezentăm câteva, sub forma une liste de termeni menite să scoată în evidență calitățile lor extraordinare.

Afin – frunze și fructe.

Este antidiabetic, antidiareic, astringent și antiinflamator. Fortifică sistemul vascular, calmează durerile ușoare, previne cataracta. În combinație cu alte plante, scade nivelul glicemic din sânge. Reduce stresul și stările de anxietate.

Brusture – frunze, rădăcină și semințe. Este calmant, laxativ, depurativ, sedativ și antiinflamator. Frunzele sunt folosite pentru a calma și vindeca arsurile. Are rol detoxifiant, stimulând transpirația și urinarea.

Coada-calului – toată planta.

Este un ușor antiparazitar și antispastic, astringent, tonic, cicatrizant. Conține siliciu, care se transformă în calciu la nivelul ficatului. Ajută tractul urinar, fortifică organismul, întărește unghiile.

Dragavei – rădăcină. Este antiscorbutic, laxativ, astringent și dezinfectant. Fortifică ficatul și stimulează funcția hepatică. Mărește capacitatea de transport al oxigenului de către globulele roșii, fiind un purificator limfatic. Conține mult fier și este recomandat în cazul anemiilor.

Echinacea – rădăcină și rizomi. Este antibacterian, antiinflamator, antiviral și cicatrizant. Fortifică și stimulează sistemul imunitar, fiind un antibiotic natural recomandat în boli respiratorii (gripe, răceli, pneumonii) sau afecțiuni de natură infecțioasă.

Feciorică – frunze și flori. Este diuretică și antilitiazică. Este folosită pentru atenuarea simptomelor cistitei, infecției urinare sau nefritei. Elimină clorul și ureea din organism.

Gențiană – rădăcina. Este antiacid, vermifug, antiinflamator, antiseptic, antitermic, laxativ slab, stimulator gastric.  Fortifică organismul și îmbunătățește digestia. Intensifică circulația și poate fi folosită ca antidot împotriva înțepăturilor de insecte.

Hrean – rădăcina. Este decongestionant al căilor respiratorii, laxativ și purgativ, vermifug și antiparazitar. Se folosește în tratamentul afecțiunilor renale, reumatismului, bronșitei, afecțiunilor dinților (parodontoză), inflamațiilor articulare, sinuzitei, paraziților intestinali. Stimulează pofta de mâncare și echilibrează tranzitul intestinal.

Ienupăr – fructe, frunze și coajă. Este antiseptic, diuretic, stimulator gastric. Are un rol important în funcționarea optimă a funcției renale, dar se folosește cu prudență. Contribuie la eliminarea retenției de apă din organism. Are proprietăți legate de producerea insulinei pe cale naturală.

Lumânărică – toată planta. Este antiasmatic, antiseptic, antispastic, emolient, cicatrizant.  
Elimină mucozitățile (expectorant natural), vindecă durerile în gât și tusea. Tratează furunculoza.

Mătase de porumb – partea care înfășoară inflorescența. Este antiseptic, antispastic, diuretic și cicatrizant. Purifică căile urinare și renale. Scade glicemia, contribuie la optimizarea funcționării sitemului digestiv. Ajută la eliminarea calculozei biliare și renale.

Nalbă-mare – rădăcină, frunze și flori. Este antiinflamator, purgativ, diuretic și cicatrizant. Se folosește în tratarea afecțiunilor tractului gastrointestinal. Reglează digestia, cicatrizează rănile, vindecă bronșita și diminuează durerea în gât. Calciul conținut ajută sitemul osos. Calmează iritațiile oftalmice.

Osul-iepurelui – rădăcina. E diuretic, sedativ ușor și detoxifiant. Curăță rinichii și ajută la eliminarea calculilor renali. Stimulează secrețiile glandelor. Este adjuvant în litiază urinară, cistite, icter și gută. Scade tensiunea arterială.

Păpădie – toată planta. Este antireumatismal, depurativ, diuretic, laxativ ușor, nutritiv, purificator sanguin. Tonic pentru ficat și colecist, susține funcția pancreatică. Ajută la formarea secreției biliare, are multe proteine și este adjvant în diabet.

Rostopască – partea aeriană. E antiviral, analgezic și antiinflamator. Tratează acneea, afecțiunile intestinale, reduce febra. Atenție la suprado­zare! Nu se administrează copiilor sub 12 ani, gra­videlor sau femeilor care alăptează.

Sunătoare – partea aeriană. Este antispastic, astringent și cicatrizant. Are efecte bune asupra sistemului nervos, ajută în stările depresive sau irascibilitate, tratează insomnia, durerile de cap și crampele de tot felul. Adjuvant în răceli și congestii ale căilor respiratorii.

Tătăneasă – rădăcina și frunzele. Este antiinflamator, antiseptic, astringent, calmant, cicatrizant, expectorant. Contribuie la reconstrucția structurii osoase și a scheletului. detoxifică organismul și stimulează acțiunea sistemului limfatic. Fortifică celulele și țesuturile, vindecă rănile.

Urzică – frunzele. Este astringent, expectorant, hemostatic, hrănitor și diuretic. Are efect de alcalinizare asupra organismului, accelerează circulația sangvină, tratează durerile și inflamațiile, ajută glanda tiroidă, are efect dezinfectant pentru piele și oprește hemoragiile ușoare. Stimulează fluxul urinar, previne avortul și combate anemia.

Valeriană – întreaga plantă. Este antitermic, diuretic, calmant (sedativ) și tonic. Adjuvant în stările de anxietate, calmează palpitațiile, reduce tensiunea arterială și calmează colicile.

Zmeur – frunze, rădăcină și fruct. Este bun pentru împiedicarea avortului,  calmant al durerilor la naștere, antiacid, laxativ ușor, stimulator gastric. Tratează afecțiunile specific feminine, recomandat în sarcină, îmbogățește laptele matern, are efect tonic pentru sistemul nervos și ajută în vindecarea plăgilor și inflamațiilor.

 

Articol exclusiv online
Text: Ada Oprea
Sursa foto: pixabay.com/

 

 



Comments

comments

Previous:

Virtuțile 
terapeuticeale argilei

Next:

Migrena, când vremea se dezlănțuie

You may also like

Post a new comment