Incontinența urinară la femei

25 May of 2016

Incontinența urinară reprezintă pierderea involuntară de urină, o problemă frecvent întâlnită în special la femei (se estimează că 20% dintre femei au această problemă). Incontinența urinară temporară poate apărea din cauza unei infecții urinare, a constipației sau a administrării unor medicamente și dispare în momentul în care este îndepărtată cauza.

Incontinența cronică este de două tipuri: incontinență de efort (denumită și incontinență de stres), de-clanșată în timpul tusei, a râsului, a strănutului, a unui efort fizic (este forma cel mai frecvent întâlnită) și incontinența imperioasă, numită și vezica neurologică (caracterizată de senzația imperioasă de a urina și incapacitatea mușchilor vezicii de a opri urina).

Unele persoane suferă de incontinență urinară mixtă, o formă care combină în grade diferite incontinența de efort și incontinența imperioasă.

Cauze
Incontinența de efort poate fi consecința unei sarcini, a greutății corporale excesive, a efortului fizic sau a unor afecțiuni care slăbesc mușchii perineali. Atunci când acești mușchi nu mai controlează eficient vezica urinară, în timpul tusei, a râsului, a strănutului, etc. pot apărea pierderi involuntare de urină din cauza presiunii care se exercită asupra vezicii.

Incontinența cronică poate apărea din cauza slăbirii mușchilor tractului urinar inferior, a infecțiilor urinare repetate, a unor obs-trucții, a calculilor, dar și a acelor boli care afectează într-un fel sau altul nervii ce controlează micțiunea.

Tratament
Cele mai multe dintre problemele legate de controlul vezicii urinare pot fi vindecate sau cel puțin ameliorate. Printre cele mai cunoscute modalități de tratament se numără:

♣ Exercițiile Kegel – cea mai bună modalitate de a scăpa de incontinența de efort. Acestea constau în contractarea și relaxarea alternativă a mușchilor perineali (ca și cum s-ar dori oprirea fluxului urinar). La început, exercițiile trebuie efectuate sub îndrumarea unui medic specialist (ginecolog sau kinetoterapeut). Rezultatele sunt vizibile după 2 – 3 luni. Exercițiile nu se fac în timpul micțiunii sau atunci când vezica urinară este plină.
♣ Reducerea greutății corporale și adoptarea unui regim de viață cât mai activ.
♣ Unele medicamente (anticolinergice și antispastice) pot ameliora incontinența, dar acestea pot avea diverse efecte secundare.
♣ Se poate apela la injectarea cu colagen, însă, metoda trebuie repetată în fiecare an, pentru că organismul absoarbe colagenul. Uneori este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a reașeza vezica în poziția normală.

 

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Hreanul, alimentul minune

Next:

Trucuri pentru a nu mai reţine apa în organism

You may also like

Post a new comment