Despre dislexie, un studiu la nivel național

05 June of 2015

Dislexie, copil dislexic

© photophonie / Fotolia

Ce au în comun Walt Disney, Steven Spilberg, Beethoven, Mozart, John Lennon, Thomas Edison, Michael Faraday, Albert Einstein, Galileo Galilei, Louis Pasteur, Michelangelo, Pablo Picasso, Vincent Van Gogh, Leonardo da Vinci, Gustave Flaubert, Winston Churchill, Benjamin Franklin, Julius Caesar sau Napoleon Bonaparte? Toți erau dislexici.

În primul rând trebuie să știi că dislexia NU e o boală. Este o tulburare de învăţare care are la bază o disfuncţie neurologåică care împiedică dezvoltarea capacităţii de a citi. Confundarea literelor, citirea lentă, citirea silabelor în sens invers, dificultăţile în înţelegerea textului citit sunt doar câteva dintre manifestări. Copiii dislexici nu-și pot însuşi cititul sau scrisul cu metodele de predare obişnuite, având nevoie de metode şi de terapii specifice. Deşi tulburările de învăţare NU se vindecă, dislexia, netratată în mod adecvat, poate avea urmări grave în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională, conducând la tulburări în dezvoltarea personalităţii şi dificultăţi de integrare socială.

Semnele dislexiei
Dislexia NU depinde de nivelul de inteligenţă al copilului. Chiar şi un prichindel cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Principalele semne sunt slaba dezvoltare a motricităţii, a echilibrului şi a orientării în spaţiu, copilul poate avea dificultăți auditive, tactile sau de memorie. (pentru mai multe informații accesează www.dislexic.ro sau www.copiidislexici.ro)

Cercetând dislexia, în cadrul campaniei Mergi mai departe citind
La noi în țară prima cercetare la nivel național dedicată dislexiei a fost realizată de Asociația Română pentru Copii Dislexici (ARCD) și OMV. Studiul a fost realizat cu scopul de a afla incidenţa acestei tulburări în România şi în rândul copiilor cu vârsta de până în 11 ani. Totodată, a vizat identificarea dificultăților întâmpinate de părinți, pedagogi și specialişti în vederea găsirii soluțiilor optime pentru a veni în sprijinul lor, ajutând astfel copilul dislexic din România. În rândul populației s-a constatat o incidență de 25 de cazuri la 10.000 de gospodării, în condiţiile în care doar 15,5% dintre români au auzit despre dislexie. Acest studiu a reuşit să surprindă realitatea cu care ne confruntăm în terapia copiilor dislexici. Din această cauză, studiul a scos la iveală necesitatea formării specialiştilor din România şi elaborarea unor teste standardizate pentru a diagnostica dislexia. Mulţi părinţi nu ştiu că au copii dislexici, ori copiii nu sunt diagnosticaţi, deşi prezintă toate simptomele acestei tulburări.

Atenție sporită
În opinia majorităţii învăţătorilor intervievaţi, copiii dislexici au nevoie de mai multă atenţie decât ceilalţi copii pentru că cei mici trăiesc cu frustrare sau cu teamă iar mai bine de jumătate dintre specialişti consideră că lipsa metodelor de predare specifice şi lipsa terapiei pot duce, în timp, la autoizolare, scăderea stimei de sine şi discriminarea copilului dislexic. Deşi 80% dintre părinţii intervievaţi merg cu copilul dislexic la terapie cu un logoped o dată pe săptămână, doar 28% merg săptămânal şi la psiholog, iar 12% nu au ajuns deloc la un specialist. Principalele motive pentru această situaţie sunt: lipsa banilor, a timpului şi informarea insuficientă în rândul părinţilor

Soluții
Terapia cu logopezi şi psihologi reprezintă un factor important pentru îmbunătăţirea vieţii copiilor dislexici. Studiul arată că prin terapie 60% dintre copiii dislexici de pe listele specialiştilor intervievaţi îşi îmbunătăţesc semnificativ tulburarea de citire şi calitatea vieţii până la sfârşitul şcolii primare. În prezent, foarte mulți dintre copiii dislexici aflaţi în evidenţa unui specialist prezintă, pe lângă tulburarea de citire (dislexie), şi tulburări de scriere (disgrafie) sau tulburări de calcul (discalculie). Diagnosticarea copilului dislexic este o provocare, deoarece copilul trebuie observat de către un specialist pe o perioadă lungă de timp. 8 ani este vârsta la care specialiştii pot spune cu certitudine dacă un copil este sau nu dislexic, deşi predispoziţia la dislexie poate fi identificată de la vârste mai fragede (5-6 ani). Cea mai populară metodă de diagnosticare a dislexiei o constituie testele, urmate de exerciţiile de citire. Cercetătorii susţin că lucrul suplimentar este extrem de important în cazul copilului dislexic. În acest sens, părinţii sunt solicitați să petreacă minim 2 ore pe zi pentru a face exerciţii suplimentare cu copiii lor dislexici.

Certificatul CES
Doar 13% dintre copiii diagnosticaţi pe care specialiştii îi au în evidenţă au certificat CES (cerinţe educaţionale speciale) pentru această tulburare. Acesta oferă copilului, printre altele, acces la instruire şcolară diferenţiată, adaptată, şi la asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinate persoanelor cu CES. Specialişti consideră că integrarea copiilor dislexici în învăţământul primar este cea mai bună opţiune de educaţie pentru a ameliora simptomele tulburării şi pentru a preveni dificultăţile de integrare socială a adultului dislexic. Astfel, copilul dislexic ar trebui acceptat în clase integratoare şi sprijinit să se dezvolte pe baza propriilor abilităţi.

Știai că:
Dislexia =tulburare de citire
Disgrafia= tulburare de scriere
Discalculia= tulburare de calcul

Comments

comments

Previous:

Puterea vindecatoare a argilei

Next:

Intoleranta la gluten nu este o moda, ci un real pericol pentru sanatate

You may also like

Post a new comment