Teroarea din școli. Când elevii devin violenți

24 May of 2011

Violența în școli nu este un fenomen de dată recentă, afirmă studiile efectuate în acest scop; totuși, numărul elevilor români abuzați fizic sau psihic este în continuă creștere…

Foto: Fotolia


În ultimii ani, cazurile de violență fizică în rândul elevilor au început să fie tot mai dese, finalizate în anumite împrejurări și cu deznodăminte tragice. Astfel de evenimente au putut fi urmărite și în mass-media, din cauza imensului impact social pe care l-au avut.
Violența, prin formele sale de manifestare, poate fi atât fizică, cât și psihică. Cea psihică o precedă pe cea fizică, fiind adeseori motiv generator de conflicte. Copiii excluși din grupurile de prieteni, ca urmare a unor motive banale, legate de aspect, situație pecuniară sau rang social, sunt victime ale unei violențe psihice constant reflectate asu­pra lor, astfel de situații tensionate putând transforma uneori victimele în atacatori. Deși violența în sistemul educativ românesc a existat dintotdeauna, gradul de manifestare al aces­teia a urmat o pantă ascendentă în ultimul deceniu. Școala a devenit astfel o copie fidelă a socie­tății actuale, aflată permanent în căutarea unei iden­tități pierdute. Din păcate, societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale.
Unul din motivele principale ale apariției comportamentului deviant îl constituie lipsa comunicării între reprezentanții școlari, familie și restul comunității, iar acest lucru se reflectă din plin asupra copiilor care nu își pot controla eficient anumite emoții negative. Din păcate, adulții responsabili cu educația celor tineri nu interac­ționează suficient cu aceștia, lăsând adeseori în seama profesorilor atri­buțiile legate de modelarea unui anumit tipar comportamental.
Anturajul cultivă dorința de a ieși în evidență și teribilismul specific vârstei, deoarece elevii traversează o perioadă dificilă, în care tentația ignorării regulilor este mare. Adeseori ele­vii nu discută cu profesorii și caută să își rezolve singuri conflictele care apar între ei. În altă ordine de idei, cadrele didactice ar trebui să aibă pregătirea necesară pentru a gestiona momentele de criză și pentru a dezamorsa conflictele. Profesorii sunt adesea axați pe predarea unor cantități mari de in­for­mații, uitând să aloce timp dis­cu­ții­lor libere și argumentate.
Conform legii, posturile de consilier școlar sunt înființate la un minim de 800 de copii în sistemul de învățământ preuniversitar și 400 de copii în cel pre­școlar. Acest număr este imens, deoarece timpul nu permite interacțiunea cu toți copiii și cu părinții acestora. Din păcate nu există nici măcar o disciplină opțională legată de activitățile de consiliere. Deși la nivel de Capitală există consilieri școlari în toate unitățile de învățământ, în mediul rural situația este una mult mai precară.
Părerile privitoare la motivele cauzatoare de violență sunt îm­păr­țite: „Totul pornește de la lipsa ba­nilor, iar violența nu este decât un act de refulare“, crede Andrei (17 ani); „Violența în școli a existat mereu, doar că acum este mediatizată“, Tudor (42 ani); „Violența nu poate fi diminuată din cauza regulamentelor școlare ambigue…“, Mădălina (19 ani); „Nu poți com­bate violența prin violență. Profesorii care lovesc copiii ar trebui aspru sancționați“, Oana (38 ani).
Care este experiența școlii în prevenirea și combaterea fenomenelor de vio­len­ță? Una relativ limitată, bazată mai ales pe sancțiuni și excluderea din sistemul educațional a vinovaților, decât pe consiliere, prevenție sau îmbună­tățirea metodologiei pedagogice.
Privită în context global, violența în școli nu este un fenomen izolat și trebuie asociată mediului familial și social românesc. Cauzele sunt multiple și in­clud climatul lipsit de afectivitate, nivelul scăzut de educație, condițiile economice precare sau numărul crescut al membrilor familiei. Violența se manifestă însă și în sisteme educative de top, nu doar în mediile defavorizate.
Pentru a reduce efectele neplăcute ale acestui fenomen, care a luat amploare în România ultimilor ani, sunt necesare campanii de conștientizare a situației, sisteme de monitorizare a fenomenelor de violență școlară, discipline opționale centrate pe pre­venție și metode de formare a cadrelor didactice.
Violența este, din păcate, pentru mijloacele de informare în masă o afacere rentabilă, iar promovarea acesteia atinge cu ușu­rin­ță ratingul dorit.
Astfel de modele ale mass-mediei trebuie combătute însă de către cei responsabili în susținerea unui sistem educa­țional eficient.

SALVAȚI COPIII ROMÂNIA
Prin intermediul programului „Tinerii împotriva violenței“ Organizația Salvați Copiii România în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a demarat o campanie susținută de prevenire a agresiunii din mediul școlar.
Potrivit unui studiu efectuat de Organizația Mondială a Sănătății, școlile din România se situează pe locul doi, într-un clasament care cuprinde 37 de țări, privitor la violența școlară. Numai în București, în primul semestru al anului școlar 2009 – 2010 s-au înregistrat 35 de cazuri de violență. Conform unui sondaj de opinie realizat de Poliția Capitalei, 54% dintre elevi consideră că violența în școli este o problemă permanentă. În anul 2007 au fost contabilizate în România 16.417 cazuri de delincvență juvenilă, dintre care 57,1% erau elevi, conform informațiilor oferite de Institutul de Prevenire și Psihosociologie.

Text: Cristian Niculescu



Comments

comments

Previous:

În conflict cu sine și cu toată lumea

Next:

Cupluri regale, iubiri de poveste

You may also like

Post a new comment