Protejați animalele acestui Pământ!

10 July of 2011

„Trebuie să acționăm, altfel omenirea va distruge adevărata bogăție a Pămân­tului!” Așa a început povestea WWF…

Foto: Hubert Burda Media

Res­pect pen­tru dem­nita­tea animalelor? În anul 1961 o asemenea idee nu era un lucru care să preocupe oamenii prea mult. Națiunile industrializate distrugeau peste tot în lume din ce în ce mai multe suprafețe naturale, până atunci neatinse. Animalele sălbatice au fost vâna­te până la dispariție. Deviza sub care s-au întâlnit 16 cercetători și iubitori ai naturii din toate țările, printre care, de pildă, prințul Bernhard al Olandei și prințul Philip al Angliei, pe 29 aprilie 1961 la Geneva era, tocmai de aceea, foarte revo­lu­țio­nară: „Trebuie să acțio­năm! Altfel animalele acestei lumi sunt pierdute.”
Ei au fondat WWF, prima or­ga­ni­zație de caritate inter­nați­onală pentru protecția animale­lor și a naturii. Astăzi WWF are un cuvânt greu de spus în domeniul protecției mediului și și-a extins raza de acțiune, de exemplu, spre proiecte care privesc economiile ecologice și protecția climei.
Inima organizației palpită, ca și până acum, pentru protecția animalelor în pericol de dis­pa­riție. Lupta pentru demnitatea creaturilor nu s-a terminat, așa cum arată două dintre proiecte.

Speranță pentru urangutanii din Indonezia

O privire plină de încredere. Un zâmbet jucăuș. La urangu­tani se vede foarte bine înrudirea cu noi, oamenii. Informația lor genetică corespunde cu a noastră în proporție de 97%. Ca și noi, orice urangutan are propriul caracter, propriile preferințe, spai­me și istorie personală.
Puiul de urangutan (foto mare) din centrul Nyari Mentenge de pe insula indoneziană Borneo se uită puțin sceptic din pătura în care l-a învelit un îngri­jitor. A fost găsit, orfan, în apro­pierea unei păduri distruse, cum se găsesc multe, ca rănile, în insu­la Borneo, ce este, împreună cu Sumatra, unul dintre ultimele habitate ale animalelor.
Maimuțele-oameni, dacă nu pier în incendii, devin o pradă ușoară pentru vânători, care omoară mamele pentru a vinde apoi puii ca animale de casă. În Taiwan și China, dar și în orașele din Indonezia, uran­gutanii sunt foarte îndrăgiți cât timp sunt mici. Animalele mature sunt ucise.
În centrul Nyari Mentenge organizația BOS („Borneo Orang-Utan Survival”), sprijinită de WWF, îngrijește 600 de urangutani răniți, orfani sau alungați din case după ce au servit ca animale de companie.
Puiul de urangutan încă speriat va trece, ca și tovarășii săi, printr-un program de antrenament de câțiva ani, în care va învăța de ce are nevoie o mai­mu­ță pentru a trăi în sălbăticie. Exact ca elevii din aceeași clasă, animalele cresc aici în grupuri strânse. Căci și în natură urangutanii trăiesc tot în comunități.Iar ei vor trebui să se întoarcă într-un mediu natural. La sfârși­tul programului vor fi eliberați în zone protejate. Iată o speranță nu doar pentru copilul de urangutan, ci și pentru prezervarea speciei. Căci urangutanii se împere­chează doar când trăiesc în condiții sigure.

Cum învață urșii cu ochelari să fie din nou urși

Collique se simte bine în co­pacul pe care-l împarte cu prietena sa, Rosita (fotografia din dreapta sus). Una din ursoaice este cea mai tânără, cealaltă cea mai veche locatară a centrului pentru urși cu ochelari Chappari, situat în nordul Anzilor, în Peru.
De fapt, habitatul natural al celor doi urși cu ochelari este în pădurile tropicale situate departe de civilizație. Dar aceste regiuni cad victime din ce în ce mai des exploatării agri­cole a terenurilor, fără limită, fără gândire în per­spectivă. Singura specie de urs din America de Sud și omul se ciocnesc din ce în ce mai des – întâlniri care sunt rareori în avantajul animalelor, mai ales când blânzii urși ierbivori încep să atace animale de casă din cauză că mediul nu le mai oferă hrană suficientă.
Urșii cu ochelari sunt vâ­nați și omorâți. Animalele tinere sunt închise și duc o existență tristă, ca animale de casă sau de circ. Rosita a trăit într-un circ ambulant până când a fost eliberată de poliție. Collique a fost ținută într-o curte, legată cu un lanț.
Rezervația și centrul servesc protecției naturii – și creează locuri de muncă în regiunile sărace. Chappari este un exemplu bun pentru un proiect modern și durabil al WWF…

 



Comments

comments

Previous:

Cupluri regale, iubiri de poveste

Next:

“Educația este o punte între oameni”

You may also like

Post a new comment