“Școală de teatru? Nu, școala vieții!”

18 January of 2012

Credit foto: Arhiva Asociației "Teatrul vienez de copii"

„Fiecare om este o comoară în felul său“ (Robert Falcon Scott). Depinde de el și de oamenii din jur dacă această co­moară este adusă la suprafață. Acesta este crezul Aso­ciației „Teatrul vienez de copii“, pus în practică prin spectacolele realizate cu copii între 7 și 18 ani.
„Dna Sylvia Rotter, originară din Austria și absolventă a Royal Academy of Dramatic Arts din Marea Britanie, și-a dat seama cât de utile pot fi exer­cițiile de teatru urmă­rin­du-i pe ne­poții săi jucându-se“, ne poves­tește Andreea Grindean, reprezentanta aso­ciației. Așa se face că acum sunt deja
16 ani de când dna Rotter montează piese de teatru cu copii la Viena. Din 2005, proiectul a început să se desfășoare și în România, mai întâi la Oradea, iar din 2008 și
în București.
„Un proiect înseamnă o piesă de teatru“, ne explică Andreea. „Totul începe primăvara, când semănăm, iar toam­na se culeg roadele“, continuă ea. Se pleacă la drum cu 55-70 de copii între 7 și 18 ani, care sunt aleși în urma a două zile de selecții (câte 3 ore în fiecare zi), principalele calități urmărite fiind: implicarea, plăcerea de a participa și disponibilitatea de a coopera cu actorii coordona­tori. „E minunat dacă tânărul candidat are și talent, dar nu acesta e criteriul de bază în alegerea viitorilor ucenici“, pre­cizează Andreea. „Toți acești copii ajung pe scenă, chiar dacă nu toți la premieră.”

După selecție, începe pregă­tirea: de două ori pe săptămână, câte 2 ore, în perioada martie-iunie, apoi, din toamnă, la aceste ședințe se adaugă repe­tițiile generale de weekend, până în prima săptămână din noiembrie. În această perioadă, sub îndrumarea actorilor coordonatori, prin jocuri, prin impro­vizație, prin exercițiu, prin lucru pe text, se pre­gătește o piesă din literatura clasică. De ce o piesă „veche“? Pentru a le deschide copiilor mintea și sufletul către capodopere, pentru a le îmbogăți și dezvolta limbajul, dar și pronunția (piesele clasice de teatru aveau o anumită cadență, un anumit ritm, o bogăție extraordinară de limbaj). În jurul datei de 20 octombrie are loc premiera spectacolului, după care urmează alte 6-7 repre­zentații, astfel încât toți copiii să aibă ocazia să joace. Anul acesta, piesa de teatru pusă în scenă a fost „Gâlcevile din Chioggia“, de Carlo Goldoni, spectacolele desfă­șurându-se sub Înaltul Patronaj al domnului Sorin Oprescu, primarul Bucureștiului, și al dr. Michael Häupl, primarul orașului și guvernatorul landului Viena.

Scopul principal al proiectului nu este acela de a-i îndruma pe copii spre teatru, de a face din ei viitori actori, ci de a-i ajuta să se dezvolte, să se des­co­pere, să scoată la lumină ce au mai bun în ei și să „șlefuiască diamantul“. De altfel, un studiu recent făcut la Viena…

 

Cătălina Oprea

 

Dacă vrei să afli datele exacte ale studiului făcut la Viena, dar și alte amănunte interesante, citește continuarea articolului în numărul 2/2012 al revistei “Ioana”, acum pe piață.




Comments

comments

Previous:

Școala îi va scoate din mizerie

Next:

“Urmează-ți visul în ciuda obstacolelor”

You may also like

Post a new comment