“Boala nu m-a împiedicat să devin mamă”

24 April of 2013

Credit foto:  © dubova / Fotolia

Credit foto:
© dubova / Fotolia

„Deși numele meu nu contează, ar putea foarte bine să mă cheme Alina sau Carina, con­tează vârsta, poate. Am 24 de ani și de 23 de ani sunt infectată cu HIV! Sunt stu­dentă în anul III la a doua facultate, sunt logodită, iar de 2 ani și 9 luni sunt mama unei fetițe superbe și mai ales sănătoase!“
Totul a început de la aceeași seringă nesterilizată, așa cum a început pentru majoritatea dintre tinerii seropozitivi. „Am fost diagnosticată la vârsta de 7 ani, după multe teste, multe lacrimi și multe vizite la «doamnele cu hala­te albe».“ La 12 ani și-a aflat diagnosticul citind adeverințe și acte medicale. Nu știa exact ce înseamnă și nu conștientiza cât de grav este, dar aflase că nu există tratament de vindecare.
Însă Dumnezeu îi dăduse ceva mai bun: o familie minunată, o mamă unică, fără de care azi nu ar putea să își scrie povestea. „Pe parcurs am aflat că există legea compensației și am înțeles că, pe cât este de gravă boala, pe atât mi-au fost date persoane dragi să îmi fie alături. Prima per­soană cu care am vorbit despre diagnostic a fost verișoara mea, care îmi era și îmi este mai mult decât o soră. După ce i-am împărtășit marea durere, mi-a spus zâmbind: «Știam, lasă, că o să fie bi­ne» –  a fost și încă este. Nu am simțit ur­mă de discriminare din partea prietenilor și am primit sprijin necontenit din partea lor.“
Deși în urmă cu 12 ani viața ei era un haos și se întreba „De ce tocmai eu? Ce am făcut să merit asta? Cu ce am greșit?“, a înțeles mai apoi că a fost un motiv în plus să lupte pentru viață, să se bucure atât de mult de prezent și să se gândească la viitor cu drag. „Dacă m-ar întreba cineva care îmi sunt planurile de viitor, i-aș răs­punde sincer: vreau să îmbă­trâ­nesc, vreau să am nepoți sau poate strănepoți, vreau să îi plimb în parc așa cum fac toți bunicii!“
Și visul e pe jumătate împlinit: are o fe­ti­ță de aproape 3 ani. „Încă de la 17 ani îmi doream să fiu mamă, însă părea un vis irealizabil. Prima dragoste și prima confesiune despre diagnostic a fost cea mai difi­cilă, dar pentru că am primit un răs­puns pozitiv, mi-a dat încredere în oameni și mai ales mi-a demonstrat ca iubirea nu are limite, iar HIV nu este o barieră și poți avea și parteneri seronegativi. În anul III de facultate am primit cea mai frumoasă veste: urma să fiu mamă! Aveam doi ani de relație, el nu era purtător, dar știa întreaga poveste și eram în culmea fericirii! Știam că există riscuri, dar știam că sunt mici și că o să fac tot posibilul ca ea să fie sănătoasă, așa că am urmat indicațiile medicale cu strictețe.“
Au urmat cele mai frumoase 8 luni din viața ei… „Simțeam fiecare picioruș al fetiței, vorbeam zi și noapte, eram mereu amân­două și creștea pe zi ce trece. Făceam controale ginecologice lunare, dar și analizele de sânge pentru a vedea încărcătura virală. Aceasta era mereu nedetectabilă, însemnând că numărul de viruși era foarte mic. Totul era sub control sau aproape totul. După 8 luni și într-o duminică seara din luna iulie EA a venit în viața mea!“ Pentru a diminua riscul de transmitere a viru­sului s-a făcut cezariană. Operația a decurs bine și a doua zi am văzut minunea din viața mea! Era atât de mică, nu știam ce să îi fac… O alăptam artificial tocmai pentru a preveni riscul de infecție, iar mămicile din salon mă întrebau de ce nu îi dau sân, iar eu invocam tot felul de scuze. În plus, din prima zi, la fiecare 6 ore, timp de 6 săptă­mâni, i-am administrat două siropele cu seringa.“
În tot acest timp, tatăl venea tot mai rar și îl interesa prea puțin starea fetiței și a mamei sau ce nevoi aveau ele ca persoane și ca familie. Era tot mai absent din viața lor, iar mama nu înțelegea cum poți să nu îți dorești să stai cât mai mult cu propriul copil. „La 3 luni am plecat împreună cu el și mama să facem analize fetiței la Iași și am venit separat. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul, din momentul acela el nu a mai existat pentru mine ca partener de viață, nici ca tată și nici ca om!“
Între timp, obținând o bursă de studii, dar și pentru a depăși acest moment, Alina s-a înscris la a doua facultate. Re­sem­nată și concentrată pe creșterea celei mai importante ființe din viața ei, iubirea îi părea deja un subiect tabu.
„Dar cum nu se întâmplă când vrem noi, ci când vrea Domnul, fără să vreau și poate fără să îmi dau seama, o altă per­soană a intrat în viața mea. După două luni ne-am mutat împreună și suntem fericiți. El este tatăl fetiței mele și este tot ce aș putea cere de la viață, pentru mine a fost un înger! Este tot seropozitiv, dar ăsta nu a fost un criteriu de selecție. Au trecut 2 ani și încă simt că el este cel pe care îl iubesc, cel cu care vreau să îmi împart viața și mai ales că el e tatăl potrivit.“
În prezent, fetița are 2 ani și 9 luni, este perfect sănătoasă, testul HIV este negativ, este iubită și răsfățată de întreaga familie și este cea mai mare realizare de până acum. „Ne mai dorim un copil. Sun­tem o familie obișnuită, cu servicii, cu școli, cu pozne și minunății, cu râsete și lacrimi uneori, dar mai ales cu visuri și pla­nuri de viitor.“

EXTRA INFO

HIV (Virusul Imunodefici­en­ţei Umane) afectează celulele sângelui care ne protejează împotriva infecţiilor. Când imunitatea este serios afectată, organismul nu se mai poate apăra împotriva altor vi­ru­suri, ciuperci, bacterii. Astfel, infecţia cu HIV evoluează la stadiul de SIDA –Sindromul Imuno­deficienţei Dobândite. SIDA reprezintă un complex de boli, cărora un organism normal le-ar face faţă fără probleme. De la infectarea cu HIV până la apariţia SIDA pot trece mai mult de 10 ani. Durata supravieţuirii după instalarea SIDA poate fi de asemenea de mai mulţi ani, în con­diţiile unui tratament adecvat (informatii suplimentare pe viatacuhiv.ro, unopa.ro).
În prezent, nu mai există cazuri de infecție cu HIV din cauza transfuziilor, căile de transmitere fiind cea sexuală (60-65% din cazuri în România sunt în cuplurile heterosexuale), prin sex neprotejat cu parteneri multipli, prin seringile refolosite de către con­su­ma­torii de dro­guri, dar și de la mama infec­tată la făt.
Pentru ca fătul să nu fie afec­tat, este necesar ca mama să fie luată în evidență ca pur­tă­toare de HIV, să urmeze tratamentul, să nască prin cezari­a­nă progra­mată, să nu alăp­­te­ze. În plus, un timp copilul va urma tratament antiretroviral, 18 luni el fiind supravegheat.
În România există 9 centre de supraveghere HIV/SIDA, aflate sub coordonarea Institutului „Matei Balș“ din București.
Mulțumim dnei dr. Mariana Mărdărescu și dnei psiholog Carina Matei de la Institutul „Matei Balș“ pentru informațiile furnizate.
Cătălina Oprea



Comments

comments

Previous:

Mogoșoaia & Cernica

Next:

NU ignora problemele!

You may also like

  1. Numele meu este Victoria de la Oslo care trăiesc în Marea Britanie, vreau să depună mărturie despre Dr. Michael Osas, Dumnezeu va continua să vă binecuvânteze din belșug pentru faptele bune pe care le faci în viața oamenilor, voi continua să scriu bine și postarea de marturii despre te pe internet, am fost testat HIV pozitiv în 2011 și s-au simtit deprimat tot acest timp, până când am văzut un blog despre Dr. SAOS Micheal vindecat oameni cu ierburi și puteri spirituale, nu am crezut, dar am decis să-i dea un încerca, l-am contactat și a urmat instrucțiunile date spre surprinderea mea, am avea, de asemenea, vindecarea mea, eu sunt atât de fericit să fie vindecat, așa că am promis pentru a transmite acest mesaj către lume. Dacă aveți orice problemă sau vă sunt, de asemenea, infectate cu orice boală cum ar fi HIV / SIDA, Staphylococcus, herpes Cancer vă rugăm să trimiteți e-mail la dr.Micheal Osas-l acum [email protected]. Eu garantez pentru el 100%, poți să-mi adăuga pe facebook: coolbabytp sau [email protected]

Post a new comment