Tuberculoza se vindecă, dar cu mult efort al pacientului

19 June of 2012

Urmând întocmai tratamentul indicat de specialiști, lupta cu TBC-ul poate fi câștigată. Nu renunța la tratament și gândește pozitiv!
Iată povestea unui tânăr care a fost diagnosticat cu această boală:

wavebreakmedia ltd, 2012/Shutterstock.com

În mai 2011, mai mult de gura prietenei mele, am mers la medic pentru un control“, își începe povessea Ștefan, un tânăr de 25 de ani, din București, absolvent de studii superioare. „În urma radiografiei pulmonare am fost suspect de tuberculoză. Testele de laborator au confirmat diagnosticul. Totul a început în perioada Paștelui în 2011, când slăbeam inexplicabil, transpiram noaptea abundent și aveam o tuse productivă care nu ceda la niciun medicament“, continuă el.

A fost internat pe 5 iunie la Institutul „Marius Nasta“: „Am avut parte de medici extraordinari, pricepuți, care s-au ocupat îndeaproape de mine, fără a aștepta atenții.“ Fiind o persoană foarte activă, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare când i s-a spus că trebuie să stea 1 lună în spital. Tratamentul consta în 12 pastile tuberculostatice. După o lună și jumătate a fost externat, urmând să facă încă 6 luni tratamentul acasă. După 2 luni de la internare, a fost rechemat la dispensar și i s-a explicat că forma sa de tuberculoză e chimio­rezisten­tă: bacilii erau rezis­tenți la două dintre cele patru medicamente pe care le lua. „Așa că, deși căpătasem fobie chiar și față de cuvântul «spital», am stat internat încă 3 luni și jumătate.“ Noul tratament consta în 5 tipuri de medicamente tuberculostatice, în total 18 pastile și o injecție, și era mult mai greu de suportat, din cauza efectelor adverse fizice și psihice agresive. Acum își continuă tratamentul acasă. Mai are 1 an și 3 luni până termină. Oricât de greu i-ar fi, știe că până la urmă va fi bine.

„M-a afectat și pe plan profesional, a trebuit să-mi întrerup serviciul pe o perioadă nedefinită. Pe plan personal m-am apropiat foarte tare de familie. Sunt foarte norocos, familia și iubita mi-au fost aproape, ceea ce m-a ajutat enorm să lupt cu boala. Prietenii apropiați m-au vizitat des la spital, au fost și sunt aproape de sufletul meu. Există și oameni care mă ocolesc, dar prefer să nu mă gândesc la ei.“

Pe lângă efectele adverse ale tratamentului, bolnavii de tuberculoză și în special cei cu tuberculoză MDR (rezistentă la multe medicamente) se confruntă cu o serie de probleme sociale: de la lipsa banilor, din cauză că majoritatea nu pot lucra, lipsa de programe sociale care să-i ajute în mod real, până la stigmatizare socială, unii bolnavi fiind renegați de familie și de prieteni. Problemele sunt și de ordin medical, la noi în țară neexistând metode rapide de diagnosticare a cazurilor MDR. „Din câte cunosc eu, aceste metode de diagnostic nu costă prea mult, dar din păcate ele lipsesc și prelungesc chinul bolnavilor cu două până la opt luni de tratament. De altfel, s-ar face și o economie pe termen lung“, spune Ștefan.
„Aș vrea să-i încurajez pe toți pacienții cu tuberculoză să-și urmeze conștiincios tratamentul pentru a evita pericolul suprem și răspândirea bolii în societate.“
Pe cei sănătoși i-ar ruga să se informeze asupra acestei boli, să nu întoarcă spatele unui suferind de tuberculoză, ci să facă tot ce le stă în putință pentru a-l ajuta să-și termine tratamentul. Și nu în ultimul rând i-ar sfătui să aibă un stil de viață cât mai sănătos și să-și facă un control medical pulmonar o dată pe an.



Comments

comments

Previous:

Hepatita, o boală perfidă

Next:

Festivalul ArtMania Sibiu 2012

You may also like

Post a new comment