Muzeului Şofranului, un loc de rasfat

11 March of 2016

Ascunsă între Geneva şi Zermatt, localitatea Mund este renumită pentru frumuseţile alpine, regiunea fiind înscrisă, din anul 2001, în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Muzeul Şofranului din Mund este situat într-un hambar, construit în anul 1437, una dintre cele mai vechi clădiri de lemn din Elveţia. Fotografii, postere, panouri informative, filme documentare şi artefacte descriu istoria şofranului şi prezintă vizitatorilor informaţii despre cultivarea, recoltarea, comercializarea şi întrebuinţarea sa. Muzeul, fondat de Asociaţia Culturală Pro Şofran din Mund, este finanţat din veniturile obţinute de aceasta, având şi sprijinul comunităţii din localitate. Este primul muzeu de acest fel din Elveţia.

color-1028713_960_720Şofranul a fost cultivat pe dealurile însorite ale localităţii Mund încă din secolul al XV-lea. Pentru un gram de şofran trebuie recoltate 150 de flori. Preţul unui kilogram de aur roşu este de 4.000 de euro. Astăzi, Mund este cel mai nordic loc de pe pământ în care este cultivat şofranul, conform tradiţiilor vechi de secole, pe o suprafaţă de 18.000 de metri pătrăţi. De asemenea, este singurul loc din Elveţia în care şofranul este produs şi în prezent. În timpul sezonului, în lunile octombrie – noiembrie, sunt recoltate manual, zilnic, între 300 şi 1000 de flori. Condimentul valoros este extras din pistilul florilor şi producţia de şofran este de patru kilograme pe an.

Şofranul este disponibil atât sub forma de fire, cât şi sub formă de pulbere. Cele mai mari ţări producatoare de şofran sunt: Grecia, Spania, Turcia, Iran, India şi Maroc. Cei mai mari importatori de şofran sunt: Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Elveţia, Marea Britanie şi Franţa.

Şofranul (Crocus sativus) este o plantă perenă care provine din Europa de Sud-Est şi vestul Asiei. Originile plantei se află în Grecia antică şi Anatolia, unde a fost cultivată pentru prima oară în urmă cu 3000 de ani. În timpul Evului Mediu, botaniştii şi bucătarii au adus şofranul din Orientul Mijlociu în Spania.

Şofranul este amintit în lucrările sale de Homer ca medicament şi apreciat pentru parfumul său. Dioscorides şi Pliniu îl recomandau pentru a calma tusea. În India, este condiment-rege, folosit împotriva balonării, spasmelor musculare, durerii şi depresiei. Este bogat în fenil-etanol, carotenoide (crocin, pirocrocina) şi are efect calmant asupra sistemului nervos. Compusul numit crocin este un carotenoid pe care îl găsim şi în morcovi şi care reduce dimensiunea tumorilor, creşte durata de viaţă a celulelor sănătoase şi activează neuronii din hipotalamus care facilitează digestia. Extractul de şofran inhibă creşterea celulelor canceroase şi luptă împotriva formelor de cancer colorectal şi pulmonar. Proprietăţile medicinale ale şofranului provin şi dintr-o esenţă aromatică, numită safranal.

Biologul Peter Beyer de la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, Germania, este de părere că şofranul este un condiment extrem de complex, secretul său fiind culoarea, din care derivă aroma şi compuşii atât de valoroşi, cu proprietăţi antioxidante. Şofranul este folosit deja împotriva crampelor, tusei, febrei, colicilor, astmului, bolii Alzheimer, ca sedativ şi antidepresiv. Cele mai recente cercetări îl propun ca remediu împotriva cancerului. Studiile ştiinţifice relevă faptul că safranalul are efecte citotoxice asupra celulelor canceroase şi proprietăţi antidepresive.

saffron-215932_960_720Sofranul este una dintre plantele cu miros dulceag care este menţionată în Biblie (Cântarea Cântărilor 4:14). În Creta antică era o floare sacră. Cunoscută ca un simbol străvechi al soarelui, a fost folosită pentru a colora produsele alimentare în galben şi pentru a vopsi produsele textile. În India, şofranul este întrebuinţat în multe reţete cu orez şi la prepararea dulciurilor.

De asemenea, este utilizat în medicina ayurvedica şi în ritualurile religioase. În Arabia Saudită este folosit împreună cu cardamomul pentru a aroma cafeaua. În nordul Italiei şi în sudul Elveţiei, se adaugă la pregătirea de risotto. În Suedia, de ziua Sfintei Lucia (13 decembrie), în mod tradiţional, se coace pâine cu şofran. În Spania, este un ingredient indispensabil al diverselor feluri de mâncare, printre care paella, fabada sau Pote Gollego.

Experţii consideră că şofranul din Mund este superior oricărui alt condiment din lume. Nici Spania, nici Iranul nu pot concura cu aroma şofranului din Mund, localitate care a devenit şi un centru al gastronomiei. Restaurantele oferă meniuri care cuprind supă cremă de şofran, paste cu şofran, care completează perfect o friptură, brânză, pâine cu şofran, parfait cu şofran şi diverse prăjituri. Cel mai cunoscut şi cel mai popular produs este însă Munder Gold, un lichior fin, aromat cu şofran.

Muzeul Şofranului din Mund este deschis pe tot parcursul anului, de miercuri până duminică, între orele 10:30 – 16:00, cu pauză în intervalul orar 12:00 – 14:00.

Citeste si:

Sursa: Rador.ro

Comments

comments

Previous:

Învinși? Nu! Învingători!

Next:

Minunile Argeșului

You may also like

Post a new comment