Mereu în slujba oamenilor!

02 October of 2014

© william87 / Fotolia

© william87 / Fotolia

Există oameni care n-ar mișca un pai fără a primi bani. Există și oameni care le sunt mereu de ajutor semenilor. Și care nu așteaptă nimic în schimb.

1. Scurtă prezentare…
Mă numesc Nicușor-Daniel Mocanu, am 21 de ani, sunt student la Facultatea de Asistenți Medicali din cadrul UMF „Carol Davila“ și voluntar al Asociației Societatea de Salvare București (ASSB) de 3 ani. Principalele mele calități sunt seriozitatea și ambiția, încerc să pun în practică tot ce îmi propun. Obiectivul principal e să mă perfecționez în domeniul medical cât de mult se poate. Hobby-urile mele sunt fotbalul, plimbările și muzica.
Mă numesc Nicoleta Turcu, am 23 de ani și în momentul de față sunt elevă în anul III în cadrul unei postliceale sanitare. Din 2006 activez ca voluntar în cadrul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov. Sunt un om echilibrat și ambițios, iar interesele mele principale sunt să salvez vieți și să evoluez cât mai mult în medi-cina de urgență.

2. De ce lucrați ca voluntari și de ce la Salvare?
N. D. Mocanu: Voluntar am devenit pentru că voiam sa fac ceva nobil, să ajut oamenii în timpul liber. Ca voluntar, am reușit să mă maturizez, să cunosc foarte multe persoane, să învăț să vorbesc cu oamenii și să mă comport mai bine în societate. De ce la Salvare? În primul rând din întâmplare. Aflând de la o prietenă că există un departament de voluntariat la Salvare, am zis că acolo este locul meu. În câteva zile am ajuns, am parcurs etapele necesare și iată că de 3 ani îmi petrec uneori mai mult timp la Salvare decât acasă. Salvarea este un virus căruia, odată ce te-a prins, cu greu reușești să-i găsești leac.
N. Turcu: Lucrez ca voluntar la Salvare din compasiune pentru semenii mei și pentru mulțumirea mea psihică și sufletească. De ce la Salvare? Pentru că datorită nouă pacientul ajunge stabil hemodinamic și respirator la camera de gardă.

3. Ce implică munca de voluntariat și mai ales cea la Salvare?
N. D. Mocanu: Munca de voluntariat cere seriozitate și dorința de a face acest lucru. La Salvare condiția principală pentru a deveni voluntar este să fi împlinit vârsta de 18 ani. Următoarele etape sunt susținerea unui interviu cu cei trei coordonatori ai departamentului, examenul Basic Life Support și Protecția Muncii. Voluntarii Societății de Salvare trebuie să efectueze lunar un minimum de 3 gărzi, ceea ce însumează 36 de ore de voluntariat.
N. Turcu: Munca de voluntariat necesită timp, dar și compasiune, dorință și am-bi-ție pentru a o duce la bun sfârșit. La Salvare trebuie să dai dovadă de seriozitate în primul rând și să ai în suflet dorința de a-i salva pe cei aflați în pericol. După ce devii dependent de „microbul salvării“, cu siguranță disponibilitatea ta va fi mult mai mare (o spun din proprie experiență).

4. Pentru această muncă trebuie să ai o anume tipologie, anumite calități?
N. D. Mocanu: Oricine poate face acest lucru, dar ca să și reușească trebuie să se dedice acestei activități. Din punctul meu de vedere, motivarea, determinarea și ambiția sunt principalele calități pe care un voluntar ar trebui să le dețină.
N. Turcu: Nu este necesar să ai anumite calități, trebuie să fii dotat cu multă răbdare, înțelegere și mult calm, deoarece pacientul în stare de șoc posttraumatic necesită multă înțelegere și atenție. Condiția esențială ar fi să îți dorești cu adevărat să salvezi o viață cu propriile mâini.

5. Ce lucruri pozitive/negative a adus această muncă în viața ta? Te-a schimbat în vreun fel această activitate?
N. D. Mocanu: Cu siguranță m-a schimbat din multe puncte de vedere. M-am maturizat, am cunos-cut oameni noi și am câștigat o familie.
N. Turcu: De când activez ca voluntar în cadrul Serviciului de Ambulanță am uitat practic ce înseamnă teama, am devenit un om ambițios, punctual și foarte comunicativ. Lucruri negative în niciun caz nu mi-a adus, mi-a schimbat viața în bine.

6. Ce vă determină să continuați?
N. D. Mocanu: În primul rând dorința de a mă dezvolta profesional alături de echipă m-a determinat să nu renunț. Sunt multe experiențe frumoase și lucruri învățate aici care nu mă lasă să renunț.
N. Turcu: Pasiunea pentru medicina de urgență mă determină să continui.

7. Ne-ați putea relata pe scurt o întâmplare amuzantă din activitatea voastră?
N. D. Mocanu: Sunt multe… Încercăm să ne facem unii pe alții să ne simțim bine, să ne ajutăm între noi și să ne inducem o stare de bine de fiecare dată. De pildă,  efectuam o gardă alături de alți doi voluntari, Adela Grasu și dr. Alexandru Moruz. Fusese o zi plină, în care ploaia ne udase până la piele, dar asta nu ne-a împiedicat să ajutăm oamenii căzuți în stradă care aveau nevoie de ajutor.
N. Turcu: Am fost solicitați să resuscitam un bichon maltez, din păcate patrupedul prezenta rigor mortis, iar noi nu aveam specialitatea necesară.

8. Care este relația cu pacienții? Vă apreciază ei efortul?
N. D. Mocanu: Relația cu pacienții a devenit din ce în ce mai bună. Oamenii au început să audă din ce în ce mai mult despre această activitate de voluntariat la 
Salvare și ne mulțumesc, ne apreciază pentru efortul pe care îl facem.
N. Turcu: Relația mea cu pacienții este plină de respect și încredere. Majoritatea rămân blocați când aud că există persoane care muncesc fără a primi remunerație.

9. Ce planuri de viitor aveti?
N. D. Mocanu: Pe plan apropiat aștept să îmi termin facultatea, să urmez programul de masterat și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să trec la următoarea etapă în cadrul Salvării, aceea de asistent medical.
N. Turcu: Să devin asistent medical, să lucrez la SABif și să îmi instruiesc propriul voluntar, așa cum și eu am avut noroc să învăț de la cei mai buni. Sper să devin un exemplu pentru toți ceilalți.
Cătălina Oprea



Comments

comments

Previous:

Humor, pe plaiuri bucovinene

Next:

Protejează-i împotriva abuzurilor!

You may also like

Post a new comment