Acasă, în paradis…

12 September of 2014

5

Se numesc Jeanina și Sebastian și, în 2010, și-au luat lumea-n cap şi au emigrat în Tenerife. Și-au dat demisiile, au încheiat socotelile cu Sibiul şi s-au urcat în avion cu două trollere de haine și mult optimism. Între timp au și un băiețel, Yago (2 ani și jumătate), și nu regretă nicio secundă decizia luată cu patru ani în urmă.

Motivul acestei decizii radicale și fără prea multe perspective ni-l explică chiar Jeanina. „Ne doream altă viață. Căldură, mare, soare, lume relaxată. La Sibiu eram amândoi redactori la un ziar local și ne-am dat seama de lipsa de perspectivă a muncii noastre. Ne-am dat demisia și în aceeași zi am și cumpărat biletele de avion spre Tenerife cu plecarea în două săptămâni, exact cât trebuia să stăm în preaviz.“ În plus, ea își dorise de mică să locuiască la mare. „Voiam să trăiesc ca într-o vacanță: plajă și soare și valuri și mare în fiecare zi. Cum și Seb trăia cam aceleași emoții în legătură cu marea, am realizat că vrem același lucru, așa că n-a fost grea decizia emigrării.“

2Nu aveau niciun plan, nu știau din ce vor trăi și nu vorbeau spaniolă. „Aveam fricile noastre, dar erau cu mult depășite de entuziasmul și optimismul nostru. 
Ne-am zis că nu poate fi atât de greu să su­pra­viețuim, că nu avem pretenții mari legate de muncă ori salariu. Spuneam că o să facem orice muncă, spălător de vase sau gunoier, numai să reușim să trăim decent în Tenerife.“ Nu a fost chiar așa, căci ajunși în Tenerife și-au dat seama că nu pot face chiar orice muncă, că nu se potrivește cu felul lor independent de a fi. „Plecaserăm de la niște joburi de 8 ore, nu ne mai puteam întoarce în sclavagism. Simțeam că viața înseamnă mai mult decât atât. Când ar mai fi rămas timp pentru a ne bucura de locul în care ne mutaserăm?“ Apoi Jeanina și-a găsit de lucru ca model pentru costume de baie. „Prezentam un fel de show de modă, după care vindeam. Ambulant, direct pe plajă, în fața turiștilor. Apoi a fost cu rochii de 
plajă și mai apoi, pe la sfârșitul anului, mi-am dat demisia și am început pe cont propriu. Seb era fotograf freelancer pentru mai multe școli de surf. Viața ne-a iubit mult. Dar noi am știut ce să cerem.“

6Adaptarea la noul stil de viață n-a fost grea. „Când ești liber și gândești ca un om liber, poți să trăiești oriunde în lume“, e de părere Jeanina. „Nu ți-e frică de schimbări, le îmbrățișezi cu bucurie și ai încredere că tot ce ți se întâmplă, spre binele și dezvoltarea ta ți se întâmplă. Apoi, no­ua viață a venit cu multe lucruri bune, cum să-ți fie greu să te adaptezi? Cu toții tindem spre o viață relaxată, fără stres, fără orar strict și fără ceas deșteptător. Dar credem în mod eronat că a avea timp liber este sinonim cu sărăcia sau cu vârsta pensiei.“ Acum, dacă se tre­zește devreme este pentru că așa vrea ea să-și înceapă ziua, nu pentru că locul de muncă o presează să ajungă la o anumită oră matinală.

Rugată să descrie o zi obișnuită din viața lor, Jeanina ne face să crăpăm de invidie. „Trezirea este la ce oră vrea Yago, micul dejun, plimbare cu câinele,  jogging, mers la plajă, unde eu am prezentările de haine cu vânzare, iar Seb și Yago construiesc castele de nisip sau caută melci, înot și prânz pe plajă, întors acasă, unde Yago doarme, noi cu calculatoarele pentru scris sau doar pierdere de vreme, din nou mâncare, joacă, a venit seara, plimbare și-apoi somn.“ În afară de câine au și 5 pisici, locuiesc la parterul unui rezidențial cu piscină și vor să se mute la casă cu grădină.

Vara aceasta Jeanina a publicat chiar și o carte. „Se numește Poveste 
de trezit copiii – Cum venim pe lume. S-a întâmplat să fie o carte pentru copii, ca format și conținut, pentru că așa au curs evenimentele, dar voi scrie și cărți mai lungi, pentru noi ceilalți, copiii mai mari. Eu sunt convinsă că e nevoie de educație despre reproducere și naștere de la o vârstă fragedă. Numai așa vom crește având convingeri sănătoase și pozitive despre noi și corpul feminin. Cum ajungi să cunoști și să înțelegi corpul uman, nu-ți mai e frică de nimic: nici de boli, nici de viruși, nici de naștere. Ești suveranul vieții tale. Eu, de exemplu, l-am născut pe Yago acasă, neasistată medical, pentru că am înțeles că nașterea este un proces fiziologic normal pe care toate femeile sunt 
capabile să-l realizeze.“

Și totuși, oare nu îi bate niciodată gândul reîntoarcerii în țară? „Nu“, spune Jeanina cu convingere. „De întors în România nu ne întoarcem. Avem aici o climă frumoasă și blândă, fructe proaspete tot timpul anului, ocean și plajă. Ce poți să-ți dorești altceva de la viață? Cred că viața s-a născut la tropice, cred că omul se simte cel mai bine într-o zonă caldă în care are parte de razele soarelui în fiecare zi și de aceea pentru mine mutarea pe o insulă caldă a fost ca reîntoarcerea acasă.“ Mai multe povești despre viața lor în insulă găsiți pe blogul lor, emigrantintenerife.info, iar cartea Jeaninei o puteți comanda de pe site-ul cumvenimpelume.ro.



Comments

comments

Previous:

De unde înveți meseria de părinte?

Next:

Humor, pe plaiuri bucovinene

You may also like

Post a new comment