Învinge tristețea sau depresia postnatală!

22 July of 2015

 © Monkey Business / Fotolia

© Monkey Business / Fotolia

Tristețea (cunoscută și sub denumirea de baby blues) care cuprinde proaspăta mămică imediat după momentul nașterii, este un fenomen destul de des întâlnit. Statistic 7-8 femei din 10 se lovesc de această stare.

Fie că vorbim de tristețe, fie că ne referim la depresia postnatală primul lucru pe care trebuie să-l știi este că se tratează. Nu este mai puțin adevărat că baby blues nu-i dau chiar atâta bătaie de cap mămicii, pe cât o dezechilibrează din punct de vedere emoțional o depresie postpartum. Dar să le luam pe rând și să căutăm soluții!

Starea de tristețe
Deși aproape totul este roz, copilul e bine, tu ești sănătoasă, familia este fericită, simți un soi de tristețe de când te-ai întors acasă de la spital și îți tot vine să plângi. Pe lângă asta, starea ta emoțională se schimbă la fiecare 10 minute, nu prea poți să dormi, ai nervi, pofta de mâncare este cam ciudată și parcă nu te poți concentra. Îmi aduc aminte când am primit prima vizită a pediatrului, la domiciliu. Înainte de a pune mâna pe bebe, doctorița m-a rugat să o las să se uite în ochii mei. Mi s-a părut o cerere ciudată și am început să râd. Dar ea a insistat și după ce m-a privit intens mi-a zis: “ești ok, nu ești depresivă, ești chiar tonică”. Atunci mi-am dat seama la ce se referea, încerca să vadă care este starea mea și să mă ajute. Medicii spun că această tristețe, care se poate instala la câteva zile după naștere și care poate dura câteva săptămâni, este cauzată de un dezechilibru hormonal. Senzațiile trec de la sine și nu trebuie să-ți faci prea multe griji. În momentul în care nivelul hormonal se reglează, totul se rezolvă.

Cum îți dai seama că suferi de depresie postnatală?
În primul rând, este destul de greu să faci deosebire între cele două tipuri de depresie. În al doilea rând, dacă peste baby blues poți trece cu vederea, peste depresia postnatală, nu. Principalele caracteristici ale acesteia din urmă sunt că durează mult în timp iar mămica poate avea chiar gânduri de sinucidere.

Simptome:
* dezinteres pentru copil, respingerea lui și sentimente nu prea frumoase față de el.
* o stare de nesiguranță care o face pe mămică să creadă că nu e în stare să aibă grijă de copil și că îi poate face rău.
* lipsa interesului pentru sine a mămicii, delăsare din multe puncte de vedere. Adânci sentimente de vinovăție.
* nivel de energie foarte scăzut.
* idei apăsătoare legate de sinucidere.
Aceste simptome apar după momentul nașterii și escaladează, se agravează în timp dar există și cazuri în care depresia se declanșează la câteva luni de la venirea pe lume a bebelușului. Atenție! dacă toate aceste semne devin și mai aprige și determină femeia chiar să încerce să se omoare, sau dacă ea are halucinații, dacă încearcă să-i facă rău copilului etc, avem de-a face cu o psihoză postpartum.

Ce cauzează depresia?
Partea interesantă este că specialiștii nu știu să explice de ce unele femei suferă de depresie și altele nu. Cu toate acestea, la cele care sunt afectate, au fost găsite câteva aspecte cauzale comune. Aș cum am scris mai sus, primul factor este cel hormonal. Apoi schimbările fizice post natale pot afecta psihicul femeii. Ea are dureri din cauza nașterii naturale sau a cezarianei, este – ca orice mamă – preocupată de faptul că bebe a scăzut în greutate sau i se pare că nu totul este in ordine cu evoluția lui. Nu mai este sigură pe corpul ei și pe relația (mai ales cea sexuală) cu partenerul sau soțul. Stresul este o cauză chiar comună a depresiei. Însă, doctorii iau în calcul și predispoziția genetică a mamei spre depresie și sunt extrem de interesați de istoricul familiei. Alți factori determinanți sunt: relația defectuasă de cuplu, lipsa suportului familiei sau boli care afectează copilul sau mama.

Copilul suferă și el
Femeia care se confruntă cu depresia de după naștere nu este o mamă rea. Ea are probleme care trebuie rezolvate pentru că altfel atât ea cât și copilul vor suferi multe. Cei mici pot dezvolta comportamente agresive, hiperactive, vor refuza somnul. Este dovedit științific că prichindeii expuși la așa ceva, vorbesc mai târziu și cu greutate, se ridică în două piciorușe când alții încep să alerge, au dificultăți în a învăța, nu pot lega relații de prietenie și din acest motiv sunt deseori luați în balon de ceilalți. Stările de anxietate și frică îi caracterizează ca să nu mai amintesc faptul că este posibil ca în viața de adult să dezvolte ei înșiși depresii.

Ce poți face ca să depășești momentul
În primul rând, femeia dar și cei din jur trebuie să recunoască problema și să o accepte. În al doilea rând, până să apeleze la un psiholog sau la un doctor psihiatru (în funcție de gravitatea situației), mămica nu trebuie privată de somn. Cei din casă trebuie să-i asigure măcar 8 ore de odihnă dacă vor ca starea să nu se agraveze. Apoi, în timpul zilei trebuie să existe și momente de relaxare, în care ea poate să se bucure de o baie caldă, aromată, sau de o ceașcă de ceai în fața televizorului etc. Alimentația corectă ajută la ameliorarea depresiei ca să nu mai spun că îmbunătățește calitatea laptelui matern. O plimbare în parc, cu căruciorul, pe o vreme însorită, ridică moralul oricui. Și, nu în ultimul rând, meditația poate face minuni dacă este practicată zilnic cel puțin pentru 30 de minute. Cei din jurul lăuzei trebuie să-i ridice moralul, arătâdu-i cât de mult o iubesc și că-i sunt alături. Trebuie să fie înțelegători și permisivi în anumite limite, se înțelege. Dacă se optează pentru terapia psihologică, este posibil ca femeia să scape mai repede de depresie. În unele cazuri, doctorul poate recomanda tratament medicamentos dar trebuie lămurită situația alăptării.



Comments

comments

Previous:

Razi si tu!

Next:

Terapie psihologică vs Terapia psihiatrică

You may also like

Post a new comment