Lasa copilul sa invete din propriile greseli!

14 March of 2013

Deși teoretic știu că nicio expe­riență de învățare nu este mai bună decât propria greșeală și că încrederea vine din confruntarea cu probleme, cu greșeli și de­pășirea lor, părinții nu pot rezista tentației de a opri greșelile copiilor. Dar o parte importantă din inteli­gența emo­țio­nală, cea care te învață să te descurci în viață, e să știi ce să faci după ce comiți o greșeală.
De fapt, copiilor nu le e frică de greșeli, vor să experimenteze. Au nevoie doar să fie ghidați de părinți.
Ce se întâmplă dacă nu îți lași copilul să greșească?

„Copiilor le e frică de greșeli din cauza reac­țiilor părinților“, spune Randy Cale. Dacă părinții se înfurie sau sunt dezamăgiți când greșesc copiii lor o temă sau nu se îmbracă corect, ori dacă au luat o notă mică, aceștia învață că greșeala nu este permisă. După Cale, mulți părinți sar să corecteze sau să își protejeze copiii, nerealizând consecințele nega­tive asupra acestora. „Dacă le accen­tuați greșeala, nu faceți decât să le alimentați sentimentul de rușine în ei înșiși.“ În schimb, dacă lăsați copilul să vă spună ce simte, îl învățați să se descurce cu eșecul și să învețe din experiența personală.

Înainte de orice, reflectează la misiunea ta ca părinte! Dacă spui „să îmi protejez copilul“, înseam­nă că stilul tău parental este bazat pe teamă. De câte ori părintele ia decizii încercând să evite ceva, el creează anxietate copilului. De asemenea, hi­per­vigi­lența părinților rea­min­teș­te copiilor mereu ce să facă, de pildă: „Spală-te pe dinți. Fă-ți te­mele!“ etc. Aceas­tă atitudine îi trans­mite copilului mesajul că nu poate face nimic decât dacă i se spune.

Dacă răspunsul tău ca părinte este „să cresc copilul în așa fel încât să facă față oricărei situa­ții“, atunci men­talitatea ta permite învățarea din greșeli. Copiii sunt mai adaptabili decât credem noi și rareori sunt spe­riați de experiențe noi. Sunt mai curajoși și pregătiți să înfrunte riscurile, decât adulții.

Cum îl faci să învețe din greșeli?
A greși nu înseamnă să-l înveți să aibă eșe­­curi. Înseamnă, de fapt, să îl înveți că poate să facă lucruri pe cont propriu: să nu-i dai paharul de apă când îl poate lua singur, să nu faci temele în locul lui, să îl lași să își aleagă prietenii singur, fiindu-i alături pentru a-l ghida. Dacă îl lași să învețe din propriile greșeli, de fapt:
● îi stimulezi încrederea în propriile for­țe și învață că poate să se descurce singur.
● îl motivezi să își traseze drumul spre reușită – un copil care este învățat că gre­șeala este omenească învață să își depă­șească limitele, să își regleze nivelul aș­tep­tărilor cu cel al posibilităților. Cine nu este lăsat să greșească are impresia că greșeala este o tragedie.
● îi îmbunătățești abilitatea de a rezolva problemele pe care le va întâlni în viață.
● îi stimulezi independența și autonomia, trăsături esențiale.

Greșelile și siguranța copilului
Responsabilitatea părinților este să mențină copiii în siguranță. Asta nu implică să-i țină departe de orice conflict, luptă, competiție. Dar să îi lăsăm să eșueze în siguranță e mai greu, pentru că atunci când gre­șești poți fi trist, poți avea regrete, anxie­tate. Însă, după cum spunea Made­line Levine, „dacă nu te poți confrunta cu supărarea copilului tău, ești în ecuația nepotrivită pentru părinte“.
Bine-cunoscuta vorbă „să învățăm din propriile greșeli“ este foarte realistă. Când copiii fac greșeli nu învață numai despre ei, ci și des­pre cei din jurul lor. Dacă îi lăsați să greșească și chiar îi încu­rajați în a face lucruri, cu greșeli cu tot, ei vor ști că îi sprijiniți, chiar dacă nu sunt perfecți.
Așa cum îi învățați să se spele, să mănânce, să fie politicoși, să îi respecte pe ceilalți, așa și a face greșeli este o abilitate care le va fi de mare folos mai târziu.

Nu uita! Există situații în care trebuie să intervii: când, de exemplu, este pusă în pericol siguranța copilului – să nu se aventureze în situații care îi pun pericol viața. Sau să facă lucruri care nu sunt acceptate social – să mintă, să fure, să facă rău celorlalți etc.

Iată câteva sfaturi practice:
● Lasă copilul să facă de unul singur ce are de făcut: tema la mate, un experiment, un desen simplu etc. Stai deoparte, lasă-l să creeze, să aibă propria rezolvare și viziune și să aibă satis­facția unui rezultat independent.
● Monitorizează copilul la efectuarea temelor, dar nu face tema în locul lui. Profesorii nu au de unde să știe la ce nivel e copilul dacă voi nu-l lăsați pe acesta să greșească.
● Nu fiți rapizi în a-I salva mereu! Copiii voștri au nevoie să învețe cum să rezolve probleme de orice fel. În loc să săriți să îi duceți sendvișul la școală pentru că și l-a uitat pe masă dimineață,
lă­­sați-I să găsească singur solu­ții. Poate să vă sune să vă solicite ajutorul sau să cumpere ceva de mâncare. Nu puteți ști ce poten­țial are până ce nu îl lăsați să încerce pe cont propriu.
● Fiți ghidul lui! Învățați-I să afle singur răspunsuri, să exploreze. Întrebați-l: „Tu ce crezi?“ Învă­ță­mântul presupune preluarea unor cunoștințe de-a gata, mai mult decât explorare.
● Lăsați-I să piardă la jocuri – la cărți sau altfel de jocuri care pre­supun o miză, nu manipulați situația în așa fel încât să câș­tige el tot timpul, ca să evitați supărarea. Să ac­cepte că poți să pierzi în viață, fără a fi ceva tragic, este foarte important. Înfrângerea îi poate stimula pofta de competiție.

Oana Pescaru – psiholog și terapeut de familie

 



Comments

comments

Previous:

Copilul meu nu are prieteni… Cum să-l ajut?

Next:

Să creștem copii fără spaime & anxietăți

You may also like

Post a new comment