Copilul meu nu are prieteni… Cum să-l ajut?

06 March of 2013

Credit foto:  © Anatoliy Samara / Fotolia

Credit foto:
© Anatoliy Samara / Fotolia

După cum spunea Aristotel, „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii“. Iar valoarea prieteniei se dobândește încă din copilăria mică. Ce mâhnit poate fi un copil dacă nu are cu cine să se joace, cu cine să iasă sau nu are pe cine să invite la ziua lui! Poate fi nesigur și nemulțumit când vede cum ceilalți copii se bucură împreună și el nu are cu cine.

Când încep copiii să lege prietenii?
Prieteniile încep să debuteze de la vârsta de 3 ani, când ei încep să socializeze, să se joace împreună. Înainte de această vârstă, copiii se joacă mai mult singuri sau unul lângă altul, fără să interacționeze prea mult.
Pentru copiii de la grădiniță și cei de vârstă școlară mică este obișnuit să aibă prieteni noi la fiecare câteva săptămâni. Începând cu vârsta școlară, din clasa a V-a încolo, încep să aibă prietenii mai stabile. Pe măsură ce cresc, stima lor de sine depinde tot mai mult de prietenii pe care îi au. Între clasele a IV-a și a VIII-a, imaginea de sine a unui copil se poate măsura prin prietenii pe care și i-a făcut. În liceu, prietenii reprezintă un reper foarte important în viața copilului.
Unii copii au un talent înnăscut în a-şi face prieteni. Se apropie imediat de un grup de copii, îi atrag pe alţii în propriul cerc, încep cu uşurinţă o con­ver­saţie şi se joacă spontan cu ceilalţi. Copiii care sunt în mod natural sociabili calcă încă din primii ani de şcoală cu dreptul pe tărâmul prieteniei.
Lecţiile despre prietenie, cum să fie un bun prieten şi cum să menţină o prietenie este o temă de care părinţii ar trebui să se ocupe.
 
De ce unii copii nu au prieteni?
Din mai multe motive unii copii au dificultăţi în a-şi face prieteni: copiii cu deficit de atenţie sunt respinși de grup și ajung să lipsească de la activităţi sociale; copiii timizi nu se simt confortabil să se apropie de alţii; copiii anxioşi consumă prea multă energie ca să se descurce cu temerile şi îngrijorările legate de contactele sociale; copiii agresivi îi îndepărtează pe potenţialii prieteni prin modul lor de a se comporta. De asemenea, faptul că nu are prieteni poate fi efectul unor anumite deficiențe fizice sau al stresului, al hărțurii de către unii colegi, a unei di­ficultăți de învățare sau al unei deprimări. Copiii supradotați au dificultăți în a-și face prieteni sau preferă compania celor mai în vârstă decât ei. Luați toate aceste variante în calcul și apelați la specialist, dacă ați identificat la copil aceste probleme!

Ai observat că nu are prieteni copilul tău?
Copilul tău este la școală și este invitat la alți copii acasă, la zile de naștere sau iese la joacă în fața blocului? Dacă nu se întâmplă nimic din toate astea, e posibil să nu aibă prieteni. Dacă nu sunteți siguri, vorbiți cu învă­țătoarea sau cu profesorii pentru a afla dacă are sau nu copii cu care să interacționeze. Este tot timpul singur în clasă, în pauză?
Puteți să-l întrebați direct dacă are vreun prieten, pentru a vă da seama despre cum își face el amici și ce vrea să facă în privința asta. Dacă copilul tău nu are prieteni, semnele ar fi: primește rar sau deloc telefon, nu este invitat la petreceri și nu iese la joacă, pentru că „nu mă plac copiii“, evită socializarea sub diferite pretexte.
Ca părinte te simți neajutorat, frustrat, uneori furios pe ceilalți părinți, copii, chiar și pe propriul copil pentru că nu este capabil să-și facă prieteni. Probabil și vinovat, suspectând că problemele sociale ale copilului tău sunt greșeala ta. Nu dispera, poți să îl ajuți!

Cum să îți ajuți copilul să își facă prieteni
● studiați stilul social al copilului – unii copii sunt mai retrași – introver­tiți/timizi, preferă un număr redus de prieteni, le este de ajuns. Încurajați o legătură mai strânsă unu la unu cu un copil și nu insistați să se transforme în „fluturaș social“ dacă nu are predispoziție spre așa ceva.
● învățați-l de mic abilitățile sociale prin jocuri: negocierea, așteptarea rândului, respectarea regulilor jocului, acceptarea în­frângerii, împărțirea materialelor, cooperarea, bucuria victoriei personale și a celuilalt.
● citiți cărți cu și despre copii care au prieteni, despre cum să își facă amici.
● implicați-l în activități cu copii de vârsta lui care au interese similare (de exemplu, puteți încuraja copilul să participe la cursuri de înot, baschet, fotbal, care implică și interacțiune cu ceilalți, dar mai puțin competitive).
● creați diverse ocazii de joc, socializare la voi acasă și invitați copii.
● vorbiți-le copiilor despre valorile prieteniei, ce înseamnă prieteni buni, cum să-i distingă pe cei buni de cei răi, felicitați-i că știu să aleagă compania celor din jur.
● fiți un model pentru copii, arătați-le cum se aleg și cum se interacțio­nea­ză cu prietenii pe care îi aveți în prezent.
● lăsați-i să preia inițiativa și responsabilitatea pentru prietenii pe care și-i aleg. Doar ghidați-i în alegerile pe care le fac.
● încurajați-i când îi vedeți că ar renunța la eforturile de a ieși în întâmpinarea celorlalți, când se „lenevesc“ sau își plâng de milă, dar nu presați copilul spre o prietenie pe care nu și-o dorește.
Dacă nu reușiți după aceste demersuri, apelați la un specialist psiholog.

Oana Pescaru- psiholog și terapeut de familie

Citește mai multe în nr. 5/2013, acum pe piață



Comments

comments

Previous:

„Îmi doresc o relație și vreau să apară cineva în viața mea“

Next:

Lasa copilul sa invete din propriile greseli!

You may also like

Post a new comment