Cand mancarea 
ne controleaza viata

21 March of 2017

 

Mai toate am ținut la un moment dat o dietă drastică pentru a slăbi și a ne simți mai bine – problemele încep atunci când preocuparea pentru mâncare ajunge 
să decidă dacă trăim sau ne lăsăm înghițite de angoasă până la marginea existenței.

Majoritatea oamenilor își doresc să slăbească pentru a obține mai mult confort și satisfacție. Când însă toate simțirile și gândurile încep să ni se învârtă numai în jurul mâncării, răpindu-ne plăcerea vieții, atunci ceva este în neregulă. Cu toatele putem să ne preocupăm la un moment dat foarte mult de siluetă, să încercăm cure de slăbire excesive sau să ne îndopăm necontrolat și apoi să dorim cu disperare să scăpăm rapid de toate alimentele ingurgitate. Însă tulburarea începe atunci când controlul asupra alimentației ia locul controlului asupra vieții.

Cele mai răspândite tulburări ale comportamentului alimentar sunt anorexia și bulimia, care pot ajunge să ne pună în pericol sănătatea și viața. Mass-media ultimelor decenii este culpabilizată ca autor moral al dezastrelor produse de anorexie, deoarece cultivă obsedant o imagine a corpului feminin slăbit, androgin, neautentic. Însă istoria ne arată că extazul înfometării nu s-a născut în zilele noastre, nici problemele legate de controlul pe care-l putem exercita asupra corpului și lumii. Sunt probleme universale, care stau la baza unui întreg complex de tulburări ale funcționării psihice. Debușeul în comportamentul alimentar a existat dintotdeauna, însă ia amploare începând cu anii 1950, când aceste probleme devin mai răspândite, în special printre fete.

Anorexia nervoasă
O vedem la o fată aflată într-o grevă a foamei fără sfârșit, mereu nemulțumită de aspectul ei fizic, pe care-l găsește inacceptabil, dezgustător. Indiferent cât de subțire este, ea se vede grasă, diformă și tinde să-și ascundă corpul sub haine largi. E adevărat că majoritatea femeilor sunt afectate de un grad oarecare de dismorfofobie: de exemplu, mai toate consideră că au șoldurile mai late decât sunt de fapt. În cazul anorexicelor disproporția e dramatică; ele cred cu sinceritate că sunt enorme, când de fapt au slăbit până la os. De obicei, evită să mănânce de față cu alții, dar uneori gătesc rafinat, riscând să pară gurmande – doar că nu se ating de nimic!

O astfel de perfecționistă poate ajunge să fie nemulțumită de restricționarea aportului caloric, care nu mai e suficientă pentru a-i satisface apetitul pentru slăbit: începe să ia diuretice și laxative, se supune unui regim draconic de exerciții fizice. Tulburarea adevărată începe atunci când gustul vieții se rezumă la senzația de „cap și corp ușor“ asociată cu foamea, iar constatarea de a fi slăbit reprezintă singura sursă de plăcere, sens, vitalitate și stimă de sine.

După o fază inițială de energizare și euforizare se instalează un proces de debilizare și îmbătrânire a corpului, care începe să-și consume propriile țesuturi. Înfometarea continuă poate conduce la dispariția ciclului menstrual, apoi aspectul fizic se deteriorează treptat, se instalează o senzație permanentă de frig și dificultăți de memorare și concentrare.

Bulimia nervoasă
O asociem de obicei cu mâncatul în exces, haotic și necontrolat, mai ales la ore târzii din noapte – care apare destul de des, parte a ceea ce se cheamă „emotional eating“. Numit și „bulimie de stres“, consumul exagerat de alimente, în special carbohidrați, ca răspuns la situații de stres speculează puterea firească pe care o are mâncarea de a ne aduce satisfacție imediată, consolare, exact ca în copilărie.

Pe termen scurt și în situații de stres mulți oameni adoptă un astfel de comportament, care se poate solda, desigur, cu niște kilograme în plus și cu nevoia de a slăbi – însă e un comportament care vizează satisfacția, calmarea; 
e posibil să avem o undă de vinovăție, dar ea nu va ajunge să ne domine. O bulimie de stres ne face mai degrabă supraponderale; în bulimia mentală greutatea tinde să scadă, deoarece presiunea de a voma sau purga anulează imediat ingestia de alimente.

În bulimie, straniile combinații hipercalorice ingurgitate în singurătate și noapte sunt urmate de o greață fiziologică și de o senzație psihologică de greață legată de propriul corp și propria persoană, de vinovăție morală cruntă. Urmează pedeapsa, în cel mai mare secret: autoinducerea vomei cu mijloace mecanice adesea dure, tratamente sălbatice cu laxative și diuretice, care ajung să afecteze integritatea sistemului digestiv și excretor. Cu timpul, mândria de a dejuca astfel natura cedează locul senzației de a fi victima unei puteri diabolice care le controlează viața.

Ortorexia
Din ce în ce mai multe voci introduc în rândul tulburărilor comportamentului alimentar și mania mâncatului sănătos – deoarece preocuparea obsesivă pentru a consuma numai alimente perfect sănătoase și natu-rale (fără aditivi, fără modificări gene-tice, din surse nepoluate) ocupă treptat tot timpul și banii respectivei persoane, o izolează social pentru că nu mai poate participa la festinurile colective unde se consumă numai mâncare „impură“ și o aduc în pragul malnutriției deoarece nu se mai poate atinge de vreun aliment care nu poate fi verificat.

Fenomenul devine frecvent în rândul persoanelor tinere și educate, în măsură egală bărbați și femei.

Citeste si:

 

 

Credit foto: © theeraphon / Fotolia



Comments

comments

Previous:

Cum să scapi de 
energii negative

Next:

Mâzgăleli pline de sens si semnificatia lor reala

You may also like

Post a new comment