Amintirile, cele mai bune terapii personale

17 July of 2017

Mai ții minte? Se spune: „Cine își amintește cu plăcere trăiește de două ori“.

De câte ori nu citim sau auzim că trebuie „să puneți punct trecutului“, „să nu trăiți în trecut, ci în prezent“, „să îndreptați privirea înainte“. Oare chiar așa stau lucrurile? Nu cumva amintirile sunt acelea care dau valoare vieții trăite?

Gândiți-vă din când în când în urmă: la concediul de la munte care prinde viață doar prin mirosul ierbii proaspete. La zilele liniștite de pe plajă sau la briza proaspătă a mării. Nu este minunat să răsfoiți prin albumele foto, să pătrundeți în istoriile de altădată, să citiți jurnale sau scrisori de dragoste? Să vă gândiți la oameni alături de care ați trăit clipe minunate, la întâlniri și experiențe?
Lăsați-vă în voia amintirilor, la vederea unor fotografii călătoriți în trecut, în locuri în care ați fost fericite, dar și în cele în care nu v-a mers prea bine.

amintirile

Bineînțeles că puteți retrăi anuminte momente neplăcute, că sentimentele dureroase pot reveni. Într-un final, însă, bucuria va învinge din nou. Puteți râde, puteți fi mândre sau recunoscătoare și uneori trebuie să mai și plângeți. Amintirile reprezintă întreaga viață de până acum. Tot ceea ce am trăit și făcut în trecut, ceea ce suntem în prezent.

Privită astfel, memoria noastră este o comoară neprețuită care trebuie îngrijită, pentru a pierde cât mai puțin cu putință din ea.
Când timpul pare că a început să gonească din nou, mai ales acum, când anul abia a început, este momentul potrivit ca la sfârșit de săptămână să căutați în sertarul cu fotografii și să vă delectați puțin.

Să vă gândiți la toți și toate, la lucruri mai importante și mai puțin importante, la tot ceea ce alcătuiește mozaicul vieții.
Și copiilor li se pare fascinant atunci când bunica povestește momente din viața ei, din copilăria ei care pare să fi fost cândva, demult. Iar când pozele confirmă ceea ce povestește bunica, totul devine mai captivant și mai atrăgător. Privirea îndreptată către alte vremuri ne invită să ne gândim la propria copilărie – iar sentimentele și impresiile se salvează mai târziu în lumea adultului.

Amintirile copilăriei merg până pe la vârsta de patru ani. Despre momentele dinaintea acestei vârste ne amintim foarte puțin, deoarece în primii ani de viață se formează încă legăturile nervoase. Ne amintim, totuși, lucruri foarte vagi, une-ori anumite senzații, trăiri, dar foarte puține lucruri concrete.

Cea mai frumoasă amintire este, adeseori, amintirea primului sărut. Sau amintirea perioadei de început a „marii iubiri“, zâmbetul persoanei dragi, care se întâmplă de multe ori să vă încânte până în prezent, un sentiment unic și greu de descris care face ca viața să merite trăită. Acesta este, de altfel, și materialul din care sunt făcute căsniciile fericite – păstrarea și cultivarea momentelor și experiențelor  trăite împreună, ca o bandă a fericirii, înregistrată pentru totdeauna în memoria partenerilor.

Fotografiile și amintirile nu sunt întotdeauna o plăcere, dar de cele mai multe ori sunt de încredere.

De aceea, nu putem decât să ne bucurăm de o memorie bună, căci puterea sa unificatoare construiește din multele clipe trăite viața noastră unică, istoria noastră. Ele sunt dovada faptelor și a experiențelor noastre, parte din noi și din trecutul nostru.

Citeste si:

 

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/



Comments

comments

Previous:

Meditația, 
modă sau hrană 
pentru suflet?

You may also like

Post a new comment