Povești adevărate: A doua tinerețe

06 January of 2021

M-am hotărât să scriu şi eu o poveste pentru revista dvs. Este cea pe care o trăiesc acum şi e parcă inspirată de un refren vechi care spune că „a doua tinereţe o trăiesc/alături de copilul ce-l iubesc!“

În povestea mea, eu voi spune că a doua tinereţe o trăiesc alături de nepotul ce-l iubesc!

Începuturi

Când s-a născut Matei, băiatul nostru, eram foarte tineri, nu aveam condiţii bune de locuit, aşa că am fost nevoiți să-l lăsăm la socri, la părinţii soţiei. Pe atunci concediul de maternitate acordat mamelor era de numai câteva săptămâni, aşa că Matei avea doar 4 luni când l-am lăsat. Ne duceam să-l vedem din două în două duminici, după cum permitea legea circulaţiei. Pentru cei tineri pare o glumă bună să le spui că am trăit vremuri în care puteam circula cu autoturismul personal o duminica da şi una nu, în funcţie de numărul de înmatriculare al maşinii, cu soţ sau fără soţ! Apoi, când a fost să înceapă copilul şcoala, l-am lăsat tot la bunici, deoarece soacra mea era învăţătoare şi avea timp şi disponibilitate să-l crească. Astfel, pe Matei l-am adus lângă noi abia în clasa a cincea şi am „pierdut“  astfel primii zece ani din viaţa lui. Pentru că până atunci am fost doar părinţi de duminică şi de vacanţe, ulterior am încercat şi am reuşit să refacem legătura părinţi-copil.

Misiunea de… bunici

Când au trecut anii şi-am devenit bunici, am primit cu bucurie sarcina de a ajuta la creşterea nepotului nostru Andrei. Parcă se relua povestea cu alte personaje. De data asta, fiul şi nora aveau o situaţie deosebit de bună dată de locurile de muncă foarte bine remunerate, dar şi extrem de solicitante. Eu eram deja pensionar, iar soţia, deşi putea să mai lucreze, s-a pensionat şi l-am preluat împreună pe nepoţel de la doi ani.

Bunici fericiți

Aşa a început practic a doua tinereţe a noastră! Soţia mea a fost avansată drept chef la bucătărie, meditator la engleză şi germană. Eu am devenit bodyguard însoţitor la grădiniță, la bazinul de înot, la terenul de tenis și partener de joacă în parc. Pentru binele nepotului, vara plecăm tustrei şi stăm la casa de vacanţă, iar iarna îl ducem la munte la schi. Fiul şi nora vin să ne vadă în toate weekendurile. Acum, cu Andrei, sunt implicat în toate activităţile pe care nu le-am făcut cu fiul meu. Am parcurs alături de el toate etapele: de la cuburi la jocurile Lego, jocurile pe calculator, de la cărţile de poveşti la filmele de aventuri şi sunt foarte bucuros de această şansă pe care mi-a oferit-o viaţa.

„Dragostea perfectă nu apare uneori până când nu ai primul nepot.” – proverb galez

Comments

comments

confruntari verbale, cuplu in dialog

Previous:

Învață să câștigi în confruntările verbale

scaune auto copii

Next:

Scaune auto cu o nouă generație de protecție

You may also like

Post a new comment