Pește și fructe de mare 
a la carte

28 November of 2016

Pește și fructe de mare a la carte – Restaurant de vis pe plajă, briză, soare filtrat de seară, valuri și parfum de mare, vin rece și un meniu de pește… indescifrabil! De câte ori nu ți s-a întâmplat să comanzi la întâmplare, deoarece nu știai ce sunt cu adevărat peștii și fructele de mare listate în meniurile din străinătate? Iată câteva alegeri bune!

În Grecia

Dacă îți place peștele proaspăt, bineînțeles că aici e de mers, dar e bine să știi câteva trucuri de gurmand adevărat. În primul rând, apele grecești sunt de ceva vreme secătuite din cauza pescuitului excesiv, așa că nu mai sunt așa de bogate ca altădată. Cantitățile mari de fructe de mare din piețe și din meniurile restaurantelor se datorează de cele mai multe ori produselor congelate importate din toate colțurile lumii, unele la prețuri neobișnuit de mici (calamarii) altele la prețuri neobișnuit de mari (homarii). La piață vânzătorii nu au obligația de a menționa dacă produsul este de import sau pescuit, dacă e proaspăt sau decongelat, însă la restaurante există obligația de a face aceste mențiuni pe meniu (când în dreptul respectivului fel vedeți mențiunea kot înseamnă că este vorba de pește congelat). Cea mai bună alegere este peștele proaspăt local: cod, macrou, sardină, anșoa, doradă, lup-de-mare și, mai ales, excepționalul barbun roșiatic, probabil cel mai gustos pește de aici. 
Nu rata gustarea pescărească de sardine crude sărate. Sardinele pescuite în zori stau la sare peste zi, iar la cină sunt gata de a fi mâncate crude, însoțite de un 
păhărel de ouzo și… încă o dată!

În Bulgaria

Șansele sunt mari să găsești un meniu scris în română, dar, pentru orice eventualitate și, mai ales, pentru cea în care meniul este turuit în bulgară de un chelner grăbit, iată ce opțiuni ai în materie de „cernomorski ribi“ (pești din Marea Neagră) de obicei proaspăt pescuiți (în afară de peștii care au nume foarte asemănătoare celor românești și sunt ușor de recunoscut):

♥ cele mai gustoase varietăți la preț 
mediu sunt țipura (doradă) și lavrak (lup-de-mare),
♥ la prețuri mari poți găsi zargan 
(anghilă) sau morska kotka 
(pisică-de-mare);
♥ opțiunile populare sunt popce (guvid), hidosul caraghioz (din familia 
scrumbiilor) și, mai ales, simpaticul 
și gustosul cernocop (lufar mic). 
Creveții (skaride), calamarii și oktopus (caracatița) sunt la prețuri decente și, 
de cele mai multe ori, foarte gustos preparați. Nu rata supa de pește tradițională (ribena supa).

Spațiul 
romanofon al 
Mediteranei

Aici peștii sunt ușor de recunoscut, au denumiri asemănătoare celor românești. Există și excepții: banalul cod, care la noi se găsește congelat, se poate degusta aici proaspăt sau sărat și s-ar putea să ai 
adevărate revelații. În italiană se numește merluzzo ca merluciul, în franceză cabillaud, dar în spaniolă și portugheză avem 
bacalao, respectiv bacalhau. Este ieftin și foarte gustos, se prepară într-o mie de 
feluri și este o opțiune de masă ușoară la orice oră. Ceea ce la raioanele noastre de congelate se cheamă merluciu, cod alb sau hake se găsește în Franța sub același nume de merluche sau merlu, în Spania ca merluza – doar în zona Barcelonei poartă denumirea catalană de lluc. 
În Barcelona și Costa Brava trebuie să 
încerci neapărat o variantă de hering 
local pe nume gallo sau gal, care în limbile 
romanice ale locului are o denumire mai pompoasă: „peștele Sf. Petru“. 
Englezii trebuiau, desigur, să-i spună 
altfel: la ei este „peștele lui John Dory“. Cine ajunge în Provence – Côte d’Azur n-ar trebui să rateze pentru nimic în lume să guste o bouillabaisse (ciorbă de pește) ca la mama ei acasă.

În Spania, Portugalia sau Franța este bine de 
încercat peștele plat, în special 
limba-de-mare, aici mai gustoasă și mai rafinată decât calcanul.

Fructele de mare din meniu nu vă vor pune mari probleme ca denumire, 
deoarece de aici provin majoritate 
denumirilor cu care suntem obișnuiți: dacă ai poftă de experiențe exotice, 
merită să încerci crustacee de toate 
felurile, de la crabi la homari, dar și scoici mai aparte, diferite de midiile și rapanele cu care suntem obișnuiți la noi. Chiar dacă nu străbați pe jos drumul pelerinilor spre Santiago de Compostella, dacă treci prin Spania, Franța sau oriunde pe coasta Mediteranană, nu uita să încerci niște scoici Saint- Jacques proaspăt pescuite. Merită să iei amintire cochilia. În plus, o să fii sigură de prospețime și atunci poți savura icrele corai, dar și par­­tea 
musculoasă. Dacă ești undeva pe coastă 
și găsești la piață stridii, nu ezita să le 
cumperi, sunt o experiență gustativă de care o să-ți aduci aminte. Dacă nu te-a atras niciodată prea mult ideea de a le mânca direct din cochilie, crude, poți să le prepari la grătar: se deschid cochiliile, se toarnă pe carne un amestec de ulei de măsline, zeamă de lămâie, curry, sare și piper, se închid la loc și se pun 10-15 min. pe grătar. Se servesc cu sare de mare, zeamă de lămâie și baghetă.

Citeste si:

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Dieta lunii decembrie

Next:

Vitamina D iarna. Lectie de sanatate

You may also like

Post a new comment