Parisul, dupa carte

29 June of 2015

Credit foto: Ada Oprea

Niciodată nu mi-au plăcut vacanțele în care stau și nu fac nimic deosebit. De exemplu, cele la mare. Recunosc, sunt relaxante, dar plictisitoare. de Ada Oprea

Prefer concediile active, în care văd multe muzee, admir galeriile de artă, învăț lucruri noi, iar dacă seara, la culcare, nu sunt obosită, ceva nu e în ordine. Înseamnă că se putea mai mult. Iar acum, eu, ca și tine, probabil, îmi programez următoarea escapadă din vară. Până mai zilele trecute, eram indecisă. Și, printr-un hazard, mi-a picat în mână „Codul lui da Vinci“, al lui Dan Brown. O citisem mai demult, văzusem și filmul, evident. Îmi place la nebunie genul ăsta de literatură și mi-am adus aminte cât de contestată a fost cartea și câtă tevatură a creat în rândul criticilor, dar și al istoricilor care nu păreau să fie de acord cu autorul. Ideea m-a fulgerat instantaneu și m-am hotărât: plec la Paris! Îmi doresc să reconstitui întreg traseul lui Robert Lang­don, personajul principal din roman. Vreau să verific adevăru­rile cărții, să văd dacă într‑adevăr există sau nu acele simboluri pe care Brown le descrie cu lux de amănunte. El însuși a spus că oamenilor le plac conspirațiile. Eu le ador. Vreau să trăiesc câteva zile palpitante, vreau o vacanță mai ieșită din comun, vreau să descopăr capitala franceză altfel decât am făcut-o acum câțiva ani, când am vizitat-o ca un turist obișnuit. Deja îmi fac fișe, îmi notez pe hartă locuri, îmi imaginez scenarii și număr zilele din calendar până la plecare. Sunt curioasă cât din ce s-a scris este ficțiune și, chiar dacă nu mă aștept să descifrez marile mistere ale lumii religioase, cu siguranță Parisul redescoperit de mine va fi mai captivant ca prima dată.

Comments

comments