Dintotdeauna a existat o legătură strânsă între oameni și cai

30 March of 2011

Foto: Cristian Niculescu

Deși era medic de mare succes, se simţea neîmplinită. Până când și-a descoperit marea pasiune: caii.
Când centrul oftalmologic în care ai investit timp de 15 ani func­ționează la parametri optimi și dorești să dezvolți o no­uă afacere, probabil că fondarea unui centru de echitație nu pare o variantă in­ves­tițională demnă de luat în considerare.
Pentru dr. Ozana Morar această afa­cere a însemnat însă un vis de­venit realitate, o afacere care, deși aflată la început de drum, a strâns toate atuurile pentru a crește ușor, dar sigur: condiții deosebite și o dorință de a reuși alimentată din iubirea nemăsurată pentru necuvântătoare.
Proprietara Clubului de Echitație Eques­tria și-a început activitatea în sectorul privat încă din 1993, imediat ce a terminat secundariatul în cadrul Spitalului Clinic de Oftalmologie, înființând o clinică împreună cu soțul ei, în acea perioadă partener în cadrul afacerii. Centrul de oftalmologie a însemnat la început multă muncă și bani puțini. Fiind prima clinică privată din România în cadrul căreia se realizau operații de chirurgie oculară, succesul nu a întârziat să apară. În prezent, la Centrul Oftalmologic Oculus sunt efectuate zilnic 25-30 de operații de chirurgie refractivă, glaucom, cataractă sau transplant de cornee.
Hotărârea de a investi în dezvoltarea unui centru ecvestru i-a fost influențată de două persoane, care, din păcate, acum au dispărut dintre noi. Prima, un domn deosebit, de modă veche, se număra printre pacienții cli­nicii atunci când l-a zărit într-o zi purtând la piept o insignă reprezentând un cap de cal. Când a fost întrebat asupra pro­ve­nienței acesteia, domnul în vârstă s-a prezentat drept colonel de cavalerie. Deși nu știa nimic despre cai, decât cel mult câteva detalii legate de aspectul fizic, dna doctor l-a rugat să o învețe să călărească.

Astfel, colonelul Petrescu a fost cel care a dus-o pentru prima oară la un centru de echitație. La început caii o intimidau, fiindu-i frică să intre și în boxă. Din cauza condițiilor improprii și a lipsei unui manej acoperit, odată cu venirea iernii a trebuit să întrerupă antrenamentul. Abia după un an, când și-a reluat din nou orele de pregătire, a fost sfătuită să își cumpere propriul cal, pasul cel mai important care trebuie făcut în momentul în care călăria devine un sport practicat constant. A schimbat vreo doi antrenori până când l-a întâlnit pe Ștefan Stoica, un prieten deosebit și un om important în evoluția sa ulterioară. Sportiv de performanță, acesta i-a luat calul și i l-a format, ducându-l la concursuri și antrenând-o și pe stăpână în paralel. Sub antrenoratul lui a participat la numeroase concursuri pentru amatori, câștigând chiar și câteva dintre acestea.
„Dragostea pentru cai nu o poți explica, o porți în sânge!”, ni se destăinuie dr. Ozana Morar. Îi plac însă, la fel de mult, toate animalele. Are acasă patru motani și doi câini, iar dacă spațiul și timpul i-ar permite, ar crește și 10 pisicuțe. Echitația o consideră combinația fericită între sport și dragostea față de animale. În această activitate complexă, între cei doi sportivi, omul și calul, se creează în timp o relație foarte strânsă, cu puternice influențe psihologice.
Merită oare să investești, în prezent, și în România, într-o astfel de afacere? În țară există doar centre private care oferă condiții optime pentru călărie. Singurul hipodrom, cel de la Ploiești, se află în paragină. A fost preluat inițial de o firmă italiană, care, având probleme în privința investiției și în relația cu autoritățile, a lăsat proiectul să moară „din fașă”. În București mai există doar două centre de echitație aparținând statului, ambele în paragină, cel de la Steaua și cel al Jan­darmeriei, al doilea plasat însă într-o locație foarte bună, în Băneasa. În prezent, în România, călăria stă mai mult pe spinarea particularilor, dar, a declarat doamna doctor, „eu sunt totuși optimistă în ceea ce privește viitorul și cred că după un an, doi, o să începem să o luăm din nou, încet-încet, în sus, în ceea ce privește sportul ecvestru!”.

PENTRU IUBITORII DE CAI

    Clubul de Echitație Equestria se află abia la început de drum, funcționând din luna septembrie a anului trecut, dar totuși, numeroase persoane interesate au început să îi calce pragul. Oricine poate să învețe să călărească, atâta timp cât își dorește acest lucru și iubește caii. Cei mai tineri elevi ai școlii de călărie sunt două fetițe gemene, în vârstă de 3-4 ani, care sunt aduse constant de părinți pentru a fi plimbate pe ponei.

    O ședință cu instructor specializat costă 50 de lei jumătatea de oră, 75 de lei timp de 45 de minute și 100 de lei ora. Există și abonamente de 10 ședințe care beneficiază de reduceri sau ședințe gratuite pentru fidelizarea clienților. În pensiune sunt cazați și caii altor proprietari, aceștia putând veni oricând, plătind doar cazarea, masa și întreține­rea armăsarului.
    Proiectul conceput de o firmă germană, una dintre cele mai mari firme de construcții ecvestre din Europa, a costat aproximativ 4 milioane de euro. Solul are o consis­tență deosebită, fiind creată pentru a men­ține o anumită umiditate și pentru a proteja tendoanele cailor. În cadrul clubului funcționează un restaurant, un hotel, două manejuri acoperite, un teren de antrenament și un covor rulant pentru caii de concurs. Deși un cal de școală costă în medie 2.000-3.000 de euro, un cal de concurs poate să ajungă și la 500.000 de euro. Întreținerea unui cal costă lunar între 300 și 400 de euro.

Text: Cristian Niculescu




Comments

comments

Previous:

Învinși? Nu! Învingători!

Next:

Să dăm o mână de ajutor! Cum ne-am putea salva planeta

You may also like

Post a new comment