“Din dragoste era să ajung la închisoare”

05 June of 2011

Pentru a avea bani să se întâlnească cu iubitul ei, Valeria a furat din banii pensiunii la care lucra

Foto: Hubert Burda Media


Pentru că în țară situația economică este cea pe care o știm cu toții, Valeria a hotărât la un moment dat să plece într-o țară străină ca să câștige o pâine cinstită și să trăiască decent. „Am avut noroc”, ne povestește, „am găsit repede o slujbă de recepționeră la o pensiune din Italia”. În mai puțin de două luni, Valeria se afla deja în acea zonă alpină superbă, cu aer curat, înconjurată de munți.
Sunt o persoană muncitoare și corectă, așa că am fost destul de repede avanasată pe un post mai bun”, își continuă Valeria povestea. Patronul pensiunii observase că Valeria era în stare de mai mult decât să întâmpine clienții și i-a dat șansa să avanseze. „Noua poziție îmi cerea să mă ocup de achiziții. Aveam acces la bani, lucram cu ei, iar la sfâșitul lunii dădeam un raport șefului. Îmi plăcea mai mult decât să lucrez la recepție și mă bucuram că șeful are încredere în mine. Până l-am cunoscut pe Mario…”
Într-o zi la pensiune s-a cazat un bărbat de care Valeria s-a îndrăgostit pe loc. De-a lungul sejurului lui Mario, s-a dovedit că și el se simțea atras de ea, așa că cei doi au decis să se întâlnească și după ce s-a terminat vacanța lui. Însă pentru că el locuia într-un oraș mai îndepărtat, Valeria mergea la fiecare sfârșit de săptămână la el. Și drumurile acestea au început să depășească bugetul ei…
La început am «împrumutat» o sumă mică din casa de marcat a pen­siunii, urmând să pun imediat înapoi la leafă. Ceea ce am și făcut. Însă a doua oară când am avut nevoie am omis să mai pun banii la loc – erau sărbătorile de iarnă, am trimis ceva și părinților în țară și, pentru că nu am avut pe moment, m-am gândit că îi returnez luna următoare,” spune Valeria.
Era în weekend la Mario când a su­nat-o șeful ei să-i spună că trebuie să stea de vorbă a doua zi. Valeria a bănuit imediat despre ce era vorba: „I-am cerut niște bani împrumut lui Mario ca să-i pot returna șefului meu a doua zi, dar mi-a spus că nu mă poate ajuta, că nu are.”
A doua zi când Valeria s-a prezentat la lucru, totul a ieșit la iveală. „Degeaba am încercat eu să-i explic situația, să-l conving că nu am intenționat să fur, ci doar să împrumut pentru că aveam nevoie pe moment, să-i promit că voi pune banii la loc – șeful nici n-a vrut să stea la discuții. Mi-a spus foarte răspicat că ceea ce am făcut se numește furt și că în mod normal ar trebui să ajung la închisoare!”
Valeria nu a ajuns la închisoare până la urmă, însă a fost expulzată, trimisă înapoi în țară. „L-am sunat pe Mario și l-am implorat să mă ajute, să intervină pe lângă autorități și să depună mărturie că sunt o persoană integră, dar m-a refuzat”, mărturisește Valeria cu lacrimi în ochi. „Se pare că, până la urmă, dragostea lui nu era atât de mare ca dragostea mea…”
Acum e din nou în țară și-i pare rău de tot: „Regret că, dintr-o prostie, din dragoste pentru un bărbat care nici măcar nu a meritat iubirea mea, mi-am pătat onoarea și am pierdut un loc de muncă bun… Am avut prea multă încredere în el.”

Text: Mara Wagner



Comments

comments

Previous:

Cupluri regale, iubiri de poveste

Next:

Un copil? Acum? Ai luat-o razna?

You may also like

Post a new comment