O lume într-un univers al indiferenței

16 November of 2009

Trăiesc în întuneric, dar au lumina lor interioară, sunt cei care văd cu ochii sufletului.

Integritatea funcțiilor corporale constituie o componentă fundamentală a sănătății, pe care majoritatea persoanelor o apreciază ca un bun al normalității, fără a-i percepe adevărata sa valoare. Pierderea funcțiilor motrice sau a unuia dintre cele cinci simțuri, poate determina în rândul persoanelor adulte anumite tendințe incontrolabile, culminând cu gesturia suicidare fundamentate pe sentimentul unei accentuate inutilități în relaționare cu ceilalți și în sectorul activităților sociale.

Privit din afara fenomenului, cel mai drastic și mai greu de suportat handicap, în cazul în care aceste tragedii ar putea fi în vreun fel clasificate sau privite în doze diferite de indulgență, îl constituie lipsa vederii. Lumea celor pentru care mediul înconjurător capătă contur doar la nivelul analizei mentale determină trăiri și sensibilități profunde, dezvoltate ca o necesitate a compensării simțului pierdut.

Mulți caută să nu devină dependenți de ajutorul cuiva, dorind a fi tratați asemenea celorlalți, adeseori în situații de criză dovedindu-se mai puternici în planul naturii psihice sau mentale.

Cea dintâi Regină a României, Elisabeta de Wied, soția Regelui Carol I, a fost totodată și prima autoritate oficială care a fondat în 1906 o instituție activând în beneficiul adulților și al copiilor cu afecțiuni vizua­le grave. „Societatea Orbilor din România“ a căpătat sediul intitulat „Așezământul Vatra Luminoasă“ pe locul în care, astăzi, se află în București cartierul cu același nume. Cunoscută ca o patroană a artelor și fondatoare a unor instituții caritabile, cea care își semna realizările literare cu pseudonimul Carmen Sylva a pus pia­tra de temelie a azilului și a școlii aflate în cadrul aceleiași incinte la începutul secolului al XX-lea. Istoria a marcat o întrerupere a ființării acestei instituții în primii ani ai regimului comunist, activitatea sa reluându-se în septembrie 1956, prin sentință civilă.

În prezent, Asociația Nevăzătorilor din România este canalizată asupra a trei mari direcții de dezvoltare: social-profesional, cultural-educațional și de divertisment. Din punct de vedere social, organizația asigură prin intermediul unui ajutor financiar din partea statului, o indemnizație care poate ajunge în cazul unei persoane asistate, cu handicap grav, în jurul sumei de 700 de lei lunar.

O problemă o reprezintă șomajul în rândul nevăzătorilor, doar 15 – 20% din populația peste 18 ani având un loc de muncă stabil. Desființarea vechilor ateliere meșteșugărești, de producere a periilor, a măturilor sau a cutiilor de carton a produs o astfel de situație, în opinia forului conducător al asociației. O șansă în plus pentru profesionalizare o reprezintă munca cu ajutorul calculatorului. Acesta poate fi utilizat prin folosirea unui program de voce sintetică, în limba română, pentru computer. Costul de achiziție al softului este însă unul destul de ridicat, suma nefiind subvenționată de către stat, precum în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană.

Activitatea culturală este una intensă în rândul persoanelor cu deficiență de vedere. Anual, sunt organizate în țară opt concursuri de interpretare muzicală, citire corectă a scrierii Braille și compunere literară. Datorită unei finanțări venite din partea Uniunii Scriitorilor, ANR a început să prelucreze în cadrul studioului său de înregistrări, texte sonore integrale, lecturate din operele marilor scriitori universali, trecându-le de pe vechile benzi magnetice, înregistrate încă din 1966, în noul format mp3, pe DVD.

Acestea pot fi împrumutate, fără a fi comercializate, de către nevăzători, membrii ai asociației. Sporturile pe care persoanele suferind de cecitate le pot practica sunt în număr de patru. Goalball, un sport specific celor lipsiți de vedere, atletism, popice, cu popice ridicate permanent și șah, un sport pe care organizația dorește ­să-l introducă obligatoriu în școli, dovedindu-se a fi singura activitate în care nevăzătorii se pot întrece, în condiții egale de aspirații și per­for­manță, cu cei care văd. Șahul se constituie, mai întâi, ca o formă de educație și apoi precum un sport, reprezentarea mentală a tablei permițându-i celui implicat să își configureze mental lumea prin cuprinderea corectă a întregului spațiu înconjurător.

Realitățile sociale, ca sistem de organizare și legislație, la care Asociația Nevăzătorilor din România se raportează în prezent sunt diferite față de cele din perioada vechiului regim comunist. Cu toate că atunci nu existau ajutoare bănești decât sub forma unor reduceri de impozitare, viața celor cu deficiență de vedere era una mai ușoară, deoarece beneficiau de locuri de muncă și facilități în obținerea unor locuințe.

În prezent, traiul celor lipsiți de posibilitatea vederii pare să fie tot mai complicat, autoritățile în măsură să le ofere anumite opor­tunități și șanse, lăsând, probabil, acest lucru pentru…viitoare și viitoare mandate.

CONCURSURI ȘI PROIECTE
- Concursul de proză și poezie „Carmen Sylva“. Anual, Asociația Nevăzătorilor din România organizează la București un concurs de proză și poezie intitulat „Carmen Sylva“, în onoarea fondatoarei organizației, Regina Elisabeta a României. Anul acesta, câștigătoare a fost desemnată o tânără poetă. Iată una dintre creațiile sale:

TRECÂND
Mi-e dor de nisip şi de urme impare
Lăsate cu paşi de înger grăbit,
Mi-e dor să-mi ascund gândul palid în zare,
Mi-e dor de pământ şi mi-e sete de mit.

Îmi pare vecia o boală de piele
Şi pielea din suflete mi s-a infectat…
Nu are nici cerul cu ce să ne-o spele…
Mi-e frică de timp. Poate s-a terminat…

- Donații pentru realizarea Centrului Social și de Reabilitare pentru Nevăzători. Dorind să ofere o șansă de reabilitare tuturor persoanelor cu cecitate dobândită, Asociația Nevăzătorilor din România a demarat un proiect de construire în apropierea sediului din București a unui centru social care să ofere asistență și sprijin specializat. Aici vor putea fi oferite fiecărui nevăzător servicii corespunzătoare tuturor etapelor reabilitării, inclusiv eventuale posibilități de cazare pentru anumite perioade. Tot aici, vor putea fi furnizate servicii de calificare și recalificare profesională, pentru toți deficienții de vedere interesați.

În noul centru va funcționa o tipografie Braille, studiouri de producție de carte audio, un punct de investigație oftalmologică și anumite spații de consiliere și servicii specifice pentru copiii nevăzători. Din totalitatea statelor europene, singurele țări care nu beneficiază de existența unui asemenea centru sunt Malta, Cipru și România. Ca urmare a numărului mare de persoane cu deficiență vizuală din întreaga țară, de aproximativ 80.000, un asemenea centru se dovedește a fi imperios necesar.

Spațiul pentru construcție este reprezentat de un teren, oferit pentru realizarea acestui proiect de către Consiliul Sectorului 2 al ­Capitalei. Cu cei 185.000 de euro strânși în urma donațiilor efectuate de către nevăzătorii din România au fost începute doar operațiunile de săpare a fundației.

Reportaj de Cristian Niculescu/ foto: arhiva personala

Comments

comments

Previous:

Daniela Zeca Buzura – La confluența dintre lumi

Next:

Ursici, un sat la lumina lumânării

You may also like

Post a new comment