O familie „internațională“ pe Pământul Făgăduinței

17 January of 2011

„Românii pot înfăptui minuni atunci când inima le bate la unison – istoria noastră o dovedește – trebuie doar să realizăm acest lucru!“ spune Lucian Ivanov.

Foto: Arhiva personala Lucian Ivanov

Faptul că viața bate filmul l-au mai descoperit și alții, dar nu poți să nu te bucuri atunci când vezi câtă forță are destinul, întâmplarea sau cum s-o numi circumstanța care îi aduce pe doi oameni de pe continente diferite să se întâlnească pe un al treilea continent, unde să își facă o casă, să aibă un copil și să își trăiască frumos viața. Cam asta este povestea lui Lucian Ivanov, un român din Canada, și a soției sale, Lamia, marocană de origine.

„Povestea mea canadiană este una specială, de dragoste”, spune Lucian. „Adesea glumesc cu soția că am putea face un film despre tot ceea ce ni s-a întâmplat. Foștii mei colegi de liceu, Dan și Margareta Gheorghe, care emigraseră în Canada prin 2003, erau colegi de serviciu cu actuala mea soție. Într-o zi, Marga i-a arătat albumul lor de nuntă Lamiei, viitoarei mele soții. Eu le-am fost cavalerul de onoare la nuntă, în România. Lamia a fost interesată de mine și restul e o istorie frumoasă. Eram în acea perioadă cu un contract de serviciu, în Malaezia. Ce soartă! Ea, marocană în Canada, eu, ro­mân, în Ma­laezia, cine ar fi putut crede? Prietenii mei mi-au trimis poze cu ei toți și am fost atras de vitalitatea Lamiei și de zâm­betul ei. Am început să vorbim la telefon, apoi ne-am văzut, am simțit că suntem compatibili și ne-am căsătorit. După ce ne-am căsătorit, mi-am urmat soția în Canada, unde locuim acum într-o suburbie a Montréalului. Avem un fiu, Justin Ilias, care are 2 ani și pe care vrem să-l creștem aici, pentru că viața noastră e aici. Bineînțeles că va mer­ge la bunici în va­canțe, și în Maroc, și în Ro­mânia.”

Crăciunul la ei aca­să este o sărbătoare de familie. „E o tradiție pe care o port cu mine din țară, iar a doua zi o petrecem cu prietenii. De Revelion ne reunim tot cu prietenii. Anul trecut, am întâmpinat Noul An la un restaurant cu specific libanez.

Avem un respect deosebit pentru toate religiile, dar am convenit să-l botezăm creștinește pe fiul nostru, Jusin Ilias.Va afla când va crește și despre alte religii, inclusiv despre cea islamică.”
În linii mari, și canadienii își petrec Crăciunul ca noi: cu brad, cadouri, colinde. Colindătorii sunt destul de rari, și nu sunt copii, ci adulți. Mâncărurile lor tradiționale sunt identice cu ale americanilor din Nord: burgeri, curcan, fripturi, sosuri din bucătăria lumii. În provincia Québec, bucătăria tradi­țio­nală include „poutine“ (cartofi prăjiți cu cașcaval topit deasupra și cu un sos specific) și „paté chinois“(nu are nicio legătură cu China, e o mixtură de îngrediente „à la chinois“, un fel de musaca, dar cu piure, carne de vită tocată, în sos și boabe de
porumb. Berea este băutura preferată de canadieni.

Unii suferă un șoc cultural în Canada. „Pe mulți îi șochează multiculturalitatea, nu a fost cazul meu; venind din Do­brogea, sunt obișnuit cu acest aspect și m-am considerat dintotdeauna un cetă­țean al lumii. Există într-adevăr mai mult pragmatism aici, mai mult materialism, și asta duce la o autosuficiență, la o răcire a rela­ții­lor interumane: «muncesc, plătesc, nu am nevoie de nimeni». La asta cred că a trebuit să mă adaptez oarecum, dar am găsit și mulți oameni inimoși care nu cad pradă acestei modalități de gândire.”

Cineva spunea că unde îți este inima, acolo îți este și casa. „Inima mea este alături de familia mea de aici și sunt fericit pe plan personal. Pe plan profesional, am un «dayjob», cum se spune pe aici, la o mare companie de telefonie mobilă și lucrez în paralel pentru o carieră fulltime în cinematografie. Am produs și regizat un videoclip muzical în România, care a fost difuzat în 2004 la B1TV, la emisiunea «FanX», înainte chiar de a face studii cinematografice. În 2009, filmul meu de debut, scurtmetrajul «Turning Point» («Moment Determinant», în traducere liberă), pe 16 mm, a fost selectat la «Shortfilm­corner», Cannes 2009, unde am găsit și un distribuitor. Anul acesta de-abia am finalizat un documentar de durată medie , 40 de minute, filmat în Maroc în 2009, despre magia albă, intitulat «Moroccan Magic» (Magie marocană). Bineînțeles că am planuri multe. Visul meu este să îmi câștig existența din cinematografie și să concretizez pe peliculă câteva scenarii românești, la care lucrez cu multă pasiune.”

Reportaj: Ivana Iancu

Comments

comments

Previous:

Memorialul luptei pentru libertate

Next:

Pe aripile…dansului

You may also like

Post a new comment