Obezitatea, o problemă la nivel național

12 October of 2015

Obezitatea, într-o definiție simplistă, reprezintă excesul de greutate al unei persoane. Medical, este o stare anormală a organismului care depozitează o cantitate de grăsimi mult mai mare față de cea normală pentru desfășurarea în condiții optime a funcțiilor sale.

Diagnosticul acestei boli se pune în funcție de mai mulți factori dar punctul de plecare este calcularea masei corporale. În evaluare se va ține seama de greutatea și înălțimea copilului (dar și a părinților) iar rezultatul trebuie să depășească cu cel puțin 20% greutatea ideală (prevăzută în anumite tabele cu repere medicale). Cert este că în România, în urma studiilor realizate, s-a constatat o dublare a numărului de copii obezi în numai 5 ani, perioada de referință fiind 2005-2010.

Cauze

Există o mare diferență între un copil obez și unul plinuț. Foarte mulți bebeluși (unii dintre ei născuți cu o greutate mare) sunt “pufoși”, cu multe cute și pliuri, numai buni “de jumulit”. Asta nu înseamnă că sunt obezi mai ales că pe măsură ce cresc silueta lor se schimbă simțitor. Creșterea în greutate, care poate apărea la orice vârstă, se observă cel mai frecvent în primul an de viață, între 5 și 6 ani și în adolescență.
Fără doar și poate, principalele cauze ale obezității sunt genetica și stilul de viață. Combinația dintre cele două poate avea rezultate dezastruoase pentru sănătatea copilului. Stilul de viață înseamnă în primul rând alimentația, de cele mai multe ori nesănătoasă și în porții mari, sedentarismul, provocat de televizor, de calculator, de jocuri video. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca prichindeii de sub 2 ani să nu fie lăsați să se uite la Tv deloc, cei peste 2 ani maximum 2 ore pe zi iar activitățile fizice să fie la ordinea zilei. Genetica joacă un rol extrem de important pentru că s-a dovedit științific că într-o familie în care cel puțin un părinte suferă de obezite, șansele ca cel mic să dezvolte aceeași afecțiune sunt mari.

Efecte

Obezitatea deschide ușa către un teren minat. Un copil obez poate face diabet, poate avea probleme cu presiunea arterială iar colesterolul atinge cote alarmante. De obicei, acești prichindei sunt subiectul tuturor glumelor copiilor și ajung de foarte multe ori să fie excluși din cercurile de prieteni. Toate aceste boli, caracteristice de fapt adulților, duc la alte necazuri cum ar fi: fragilitatea oaselor, greutatea de a respira și de a face față oricărui efort fizic, probleme cu somnul, îmbolnăvirea ficatului și chiar depresie.

Obezitatea pe vârste

* Obezitatea precoce – înainte de 5 ani. Este cauzată de greșelile masive în alimentația copilului făcute de către mamă începând cu perioada în care copilul era doar un bebeluș. De regulă, se merge pe un principiu eronat potrivit căruia un copil grăsuț este mai viguros, mai sănătos. Drept urmare, piciul este realmente îndopat cu mâncare, diversificarea alimentară începe de timpuriu iar meniul este plin de grăsimi, uleiuri și dulciuri. Dezvoltarea sugarilor, în aceste condiții, este deficitară, ei merg în picioare mult mai greu și mai târziu iar atunci când se îmbolnăvesc, formele sunt grave.
* Obezitatea infantilă – între 6-12 ani. În afară de o alimentație extrem de nesănătoasă se observă fenomenul sedentarismului. Vârsta copilului coincide cu intrarea în clasa întâi iar în mediul urban există o isterie generală creată pe baza performanțelor școlare. Părinții își încurajează copilul să facă lecții, extra lecții iar din cauza programei încărcate, timpul de joacă, de mișcare este limitat dacă nu chiar inexistent. Lipsa interacțiunii cu copii de vârsta lui, îi provoacă prichindelului strări de anxietate sau depresie și nu puține sunt cazurile în care el se refugiază în mâncare.
* Obezitatea la adolescenți. Cauzele bolii sunt un cumul între cele expuse mai sus. Cu toate acestea, accentul cade, la această vârstă, pe aspectul fizic. Fetele afectate de obezitate dezvoltă complexe. Băieții, aflați în perioada comparațiilor, se simt profund inferiori prietenilor lor.

Prevenție și tratament

Tratamentul copilului bolnav de obezitate este diferit de unul pentru adult pentru că o dietă drastică îi poate afecta creșterea și dezvoltarea. Alimentația trebuie să fie slab calorică dar, în același timp, trebuie să conțină toate elementele nutritive de care orice copil are nevoie. În plus, exercițiile fizice nu trebuie să lipsească din programul zilnic iar toată evoluția celui mic va fi supravegheată de medic, îndeaproape. De reținut este faptul că fără susținerea întregii familii, copilul nu se va vindeca ușor. Mă refer aici la schimbarea modului de viață a tuturor membrilor, la adoptarea unor obișnuințe culinare sănătoase și renunțarea la sedentarism. Printre regulile demne de urmat amintesc: mese regulate, fixarea unor obiective realiste când vine vorba despre scăderea în greutate, un plan bine pus la punct de exerciții fizice sau/și consiliere psihologică pentru copil. Cel mic nu mai trebuie răsplătit pentru faptele bune cu mâncare. Principiul (stupid) al golirii farfuriei trebuie abolit. Specialiștii zic că nu e indicat ca din dieta prichindelului să dispară definitiv dulciurile sau acele alimente care-i fac o deosebită plăcere. El se va înverșuna și va refuza să mănânce după noile reguli alimentare.

Adevărat sau fals?

1. Obezitatea e genetică, deci nu prea ai ce să faci. FALS! Chiar dacă este o afecțiune genetică, ai ce să faci. Un stil de viață sănătos, o alimentație optimă și multă mișcare pot ține evoluția bolii sub control.
2. Un copil obez trebuie doar să slăbească. FALS! Tratamentul acestei boli nu înseamnă doar o dietă strictă ci implică metode care să stopeze creșterea în greutate, multe exerciții fizice etc.

(credit foto:© absolutimages / Fotolia)

Comments

comments

Previous:

Fructele uscate

Next:

(P) Meniuri de toamna pentru bebelusi

You may also like

Post a new comment