“Nu aștepta de la alții, dăruiește tu primul”

08 January of 2013

Credit foto: Mihai Nicolae

O ascult cu atenție pe dna Gabriela Voinea, maestru de balet și coregraf, și nu pot să-mi astâm­păr un gând: tare-aș vrea să arăt și eu ca dumneaei la 65 de ani, nu la 75, cât are, și să am atâta poftă de viață și atâta putere de muncă.
Dna Voinea dansează și îi învață pe alții să danseze de o viață întreagă, mai precis de 57 de ani. Acum este un senior activ în slujba comunității: lucrează ca voluntar cu copiii de la SOS Satele Copiilor, cu cei internați sau semiabandonați de la Secția de copii a Spitalului de Fono-audiologie „Dr. Hociotă“ din București și cu copiii de la școala din comuna Nana, jud. Călărași. Ce înseamnă că lucrează cu ei? Asta înseamnă că, pe lângă coregrafie și dans propriu-zis, serbări, spectacole cu ei, le face costumele cu banii și cu mâinile dumneaei. Pentru repetiții și spectacole vine de 2-3 ori pe săptămână în București sau merge în satul Nana la volanul pro­priei mașini, din Răcari, jud. Dâmbovița, acolo unde-și are colțișorul de rai.
Viața dumneaei a fost o suită de suișuri și coborâșuri, de momente de răsfăț și de încercări ale vieții: a cunoscut refugiul, a avut nu mai puțin de 44 de domicilii, în 1979 a fugit în Suedia pentru a-și putea face meseria, pentru a scăpa de regimul comunist care îi amenința chiar viața, la 23 de ani era deja văduvă, apoi a stat 8 ani alături de un soț schizofrenic… Altfel spus, viața n-a răsfățat-o deloc. „În 1996 am ieșit la pensie, iar «acasă» pentru mine este tot aici în România. În Sue­dia am învățat că am o datorie față de România, pentru că aici am învățat tot ce știu.“
A ajuns să facă balet la sfatul medicului: „Aveam 10 ani și eu nu vedeam ce e în farfuria de pe masă.“ Așa că tatăl, abia întors de pe front din prizonieratul în
Rusia și în Germania, a dus-o la medic, iar acesta i-a recomandat să facă balet. „În clasa a VIII-a trebuia să alegem să conti­nuăm școala la București sau la Cluj. Am ajuns la București, pentru că aveam o mătușă aici. Deși aveam 14 ani, eram ex­trem de naivă, aveam experiența de viață a unui copil de 5 ani din ziua de azi.“ A susținut un examen dificil, însă a fost unica declarată admisă, deși era singura can­didată fără posibilități materiale.
După un an de conviețuit cu ploșnițele în casa mătușii, a ajuns la internat.
Sin­gură fiind printre străini, perfor­man­țele i-au fost afectate, din „foarte bine“ calificativul la balet transformându-se în „neco­respunzător“ și, ca atare, a fost nevoi­tă să părăsească liceul după 1 an.
A avut apoi mai multe locuri de muncă și și-a continuat liceul la seral, ba chiar a ajuns la Onești, singurul oraș des­chis la acea vreme, unde, de altfel, a terminat liceul. În 1977 soarta i-a surâs din nou: maestrul Oleg Danovschi a organizat primul Congres al Coregrafilor pe Țară, la care au fost invitați  și amatori. Așa a reușit să urmeze 3 săptămâni de curs intensiv și să-și ia diploma de coregrafie.
În Suedia, prin muncă, talent, dăruire și perseverență a cunoscut succesul, dar și împlinirea materială. De altfel, atât de corecți au fost suedezii cu ea, încât cei 16 ani munciți i-au considerat ca fiind 23.
Acum și-a amenajat un colț de rai în Răcari, o gospodărie de care e foarte mândră, are prieteni în toată țara și în toată lumea – care mereu o sună și o vizitează, iar copiii cu care lucrează… „sunt un medicament pentru mine“, spune dna Voinea, cu fața numai zâmbet.

EXTRA INFO
Seniori activi premiați
✽Caritas România, cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene la București, a organizat Gala Seniorilor pe 1 octombrie 2012, cu ocazia Zilei Inter­na­ționale a Persoanelor în Vârstă la Teatrul Metropolis din Capitală.
✽Evenimentul, unic în România, a fost primul care a premiat excelența la vârsta a treia și a adus în atenția publicului larg importanța continuării activității și după vârsta pensionării. Cei mai activi dintre seniori în domenii ca educație, cultură, sport, artă, voluntariat și nu numai, nominalizați pe mereutanar.com, au fost premiați, ei oferind un exemplu optimist pentru generațiile mai tinere.
✽Iată câteva dintre premiile acordate: cea mai activă bunică – dna Beșca Alecsandrina; cel mai activ voluntar senior – dl Alexandru Cucu; cel mai activ senior în comunitate – dl Iuliu Domșa; cel mai activ senior în domeniul artei și culturii – dl Ioan Vlas; cel mai activ senior în ajutorarea ne­vo­iașilor – părintele Berno Rupp; voluntarul copiilor – balerina Gabri­ela Voinea (75 de ani), și titlul de cel mai activ senior al anului a revenit dlui Bernard Saes, care de 11 ani aju­tă copiii cu sindrom Down din România.
✽De altfel, unul dintre momentele artistice ale Galei a fost cel oferit de Baletul SOS Satele Copiilor.

Cătălina Oprea

Comments

comments