Munții Apuseni, acel „acasă“ al naturii

15 June of 2020

Auzi doar greieri cântând și lăcuste sărind prin iarba ce îndată-i de-a doua coasă. Totodată, miroase a fân, aromă adusă de curentul ce coboară de pe dealurile molcome, pline de căpițe. Casele de lemn urcate pe butuci te surprind, erau pierdute printr-un colț din sertarul cu amintiri ale copilăriei. Se apropie o căruță trasă de doi cai maronii, încărcată cu câteva ramuri zdravene, ridicând în urma ei un nor de praf galben ce te face să sufli cu ochii mijiți.…

Natura se joacă prin peisajele ei, prin brândușele pe care le găsești din loc în loc chiar și în iunie, prin frigul pătrunzător din peșteri când afară sunt prea multe grade și prin cascadele pe care pur și simplu ai vrea să le îmbrățișezi.

Alba Iulia, poarta de intrare

Am plecat către Munții Apuseni după o oprire în faimoasa cetate Alba Iulia, care m-a trimis din nou în timp, în partea frumoasă a medievalului de altădată. Legiuni, soldați și cavaleri teutoni, unii călare, am observat că pot fi admirați nu doar la celebrul schimb de gardă, ci pur și simplu patrulând prin cetate. Am studiat încă o dată harta și mi-am încercuit câteva obiective pe care voiam să le văd. Iar surpriza a fost să descopăr și altele, din aproape în aproape.

apuseni, capita de fan

Unde să te oprești:

» Cascada Pișoaia se află la nici 300 de metri de Dealul cu Melci, este o cădere de apă de 18 metri înălțime care creează pe dealul înverzit un peisaj spectaculos.
» Peștera Scărișoara – aici cred că oricine ar trebui să ajungă măcar o dată în viață, pentru că este locul care ascunde cel mai mare ghețar subteran din România și din lume (alții spun că e al doilea după cel din Slovacia) și are o vârstă de aproximativ 4.000 de ani. Deși am avut geacă, am tremurat serios încă de pe scările pline de zăpadă. » Apoi, mulți turiști pleacă. Doar câțiva se opresc și la Muzeul Etnografic Scărișoara – Apuseni, aflat chiar în poteca dinspre peșteră.

Groapa Ruginoasa


» Nu m-am întors, ci am mers mai departe, prin Ocoale, un drum în formă de buclă care m-a dus în inima naturii, într-un peisaj pitoresc unic. Printre căruțe, pe margine pășteau bovinele, case de lemn vechi de peste o sută de ani stăteau agățate pe pantele mai line sau mai abrupte, căpițele erau răsfirate cât vedeam cu ochii. Găinile piguleau prin bătătura fiecărei locuințe, iar caprele ridicau capul din iarbă și parcă salutau prin behăitul lor subțire.
» Drumul coboară prin Cheile Odâncușei și trece prin fața Peșterii Poarta lui Ionele. Aici m-am oprit o vreme, se poate vizita. Cu o intrare monumentală de 22 de metri înălțime, traseul turistic m-a dus până la zona strict protejată ce conservă cele două colonii rare de lilieci. Cu puțin noroc, pe care l-am avut, doi mici negricioși s-au lăsat văzuți pe tavanul înalt al peșterii.
» Groapa Ruginoasă rămâne o adevărată provocare pentru orice turist. Deși traseul are doar doi kilometri, panta potecii este extrem de neprietenoasă. Însă fiecare pas și fiecare suflu au meritat din plin când am ajuns sus: o râpă galbenă-roșiatică străjuită de brazi seculari, de smarald; peste toate se revărsa albastrul seninului. Și a urmat un moment fără cuvinte. Doar cu emoții.

Apuseni


» Apoi am mers direct la Peștera Meziad, cel mai vechi obiectiv speologic din România. În plus, se laudă cu cel mai lung traseu de vizitare dintre toate peșterile din țară: 1,5 kilometri! Intrarea e un adevărat portal către o lume subterană aparte și m-am bucurat din plin de plimbarea ce m-a purtat prin sălile imense și printre formațiunile ciudate ale peșterii vechi de 10.000 de ani.
» La Padiș, o mică-mică stațiune în Apuseni, am ajuns pe un traseu superb, din Chișcău. Drumul (asfaltat) se unduiește în serpentine printr-o pădure deasă, apoi ajunge pe platourile înalte, cu pajiști alpine pline de rouă. Cabanele de aici sunt ideale pentru un prânz sau măcar pentru o cafea cu tot acest aer curat și peisaj mirific în față.
» De aici, eu m-am aventurat pe Transapuseni, drumul pe care este recomandat să-l faci cu un 4×4. Cu bolovani spălați de torenți, cu bălți de noroi de neocolit alimentate de izvoarele din pădure chiar și pe secetă, e un segment de 12 kilometri extrem de dificil pentru un turism mic. Însă natura este spectaculoasă!
» Am ajuns în fosta stațiune Ic Ponor (unde reîncepe asfaltul), pe care natura pune iar stăpânire. Nu îți recomand să te oprești aici, ci în Doda Pilii, pe care am considerat-o la acea clipă cea mai frumoasă bucată a Transapuseniului: o vale plină de sute de oi, din care se auzeau în ecou ca un concert. Pe partea cealaltă, le acompaniau vacile cu mugetul lor – totul, într-un peisaj pitoresc de o frumusețe liniștitoare.
» Transapuseniul se termină la Răchițele, faimoasa comună mioritică ce adăpostește o cascadă de legendă: Vălul Miresei. Fără îndoială, este printre cele mai spectaculoase cascade din România prin căderea de 30 de metri în două trepte. Iar legenda spune că, în ziua nunții, o mireasă a vrut să admire cascada de sus. Din neatenție, a alunecat și a căzut de pe stâncă, iar vălul ei a rămas agățat sus. Nuntașii s-au oprit acolo și au început să plângă, iar lacrimile lor au format cascada.
» Beliș-Fântânele este o altă mică stațiune, adorată pentru luciul apei.
Din înaltul Apusenilor, am coborât pe un alt drum de o frumusețe rară: Transursoaia, ce trece prin Poiana Horea, o destinație de vacanță în natură excelentă!
» La final, m-am oprit la Galeriile Romane de la Roșia Montană în Apuseni– cu tuneluri de aproape 150 de kilometri, săpate pe sub tot satul până la 400 de metri adâncime.

Citeste si: Circuit prin Munții Apuseni

 

Articol publicat in revista Ioana, editia lunii iunie/ sursa foto: pixabay.com/ Text: Corina Matei

Și nu uita! Mai poți citi revista și în format electronic, pe Magzter, iar abonamentele pentru versiunea tipărită pot fi achiziționate de AICI.

Comments

comments

muzeu virtual

Previous:

În muzeu virtual într-o vacanță de vară de compromis

castel, castele din Europa

Next:

Cele mai frumoase 10 castele din Europa si cateva detalii esentiale

You may also like

Post a new comment