Monturile – un adevăr dureros

06 January of 2010

Deși o parte din afec­țiunile piciorului pot apărea ca urmare a unor afecțiuni sistemice (diabet, gută, etc.), cele mai multe sunt urmarea fie a unui traumatism (ce poate afecta ar­ti­­culațiile, mușchii, tendoanele sau ligamentele piciorului ori ale gleznei), fie a unor afecțiuni congenitale sau dobândite de-a lungul timpului.

Hallux Valgus – monturile
Una dintre cele mai des întâlnite probleme ale piciorului o constituie monturile. Hallux valgus-ul reprezintă proeminența capului metatarsianului I (osul de la baza degetului mare), prin deplasarea sa către interiorul piciorului, și este consecința unor tulburări de statică a antepiciorului. Printre factorii favorizanți se numără diver­se­le morfotipuri cons­tituționale, bolile inflama­torii de tipul poliartritei reuma­toide, traumatismele în an­tecedente cu destabilizarea ligamentară a piciorului sau lipsa degetului II prin amputație. Contrar celor afirmate până în prezent, în­căl­țămintea cu toc nu conduce la apariția monturilor, ci doar agravează evoluția celor existente. Ca simptome pot fi amintite deformarea progresivă a antepiciorului și a încălțămintei, durerea resimțită la nivelul antepiciorului și în special la nivelul degetului mare în timpul mersului și în repaus, apariția hiperkeratozelor plantare (bătăturile) ca urmare a modificărilor de presiune plantară, inflamația pielii din vecinătatea montului, cu apariția uneori a ulcerațiilor și a infecțiilor din cauza conflictului mecanic dintre mont și încălțăminte.

Diagnostic și tratament
Diagnosticul este în primul rând clinic, prin efectuarea unei anamneze amănunțite care cuprinde: momentul apa­riției simptomatologiei, fac­torii de agravare/calmare, tipul de încălțăminte utilizat, tipul de activitate fizică și alte tratamente efectuate. Examinarea clinică evaluează întreg aparatul locomotor. În afara examinării clinice, de cele mai multe ori este necesară și examinarea radiologică a piciorului în încărcare pentru evaluarea exactă a axelor piciorului, mai ales în cazurile care necesită corecție chirurgicală.
Tratamentul conservator constă în modificarea tipului de încălțăminte, orteze spe­cializate care se poartă la mers în încălțăminte și care modifică zonele de încărcare ale piciorului cu efect de ameliorare a simptomatologiei. Tratamentul chirurgical se aplică situațiilor în care tratamentul conservator a fost ineficient și constă în corecția axelor piciorului prin proceduri care se adresează oaselor (osteotomii), ligamen­telor și tendoanelor (reechilibrări capsulo-ligamentare). Tehnicile chirurgicale actuale și procedurile moderne de corecție a diformităților osoase cu fixare fermă a oaselor permit un mers cu sprijin precoce pe piciorul operat la 2–3 zile, lipsa imobilizării gipsate în perioada postoperatorie, anestezia loco-regională și durata scurtă de spitalizare, 1–2 zile, cu recuperare integrală a funcției piciorului.

Dr.Adrian Pojoga, Dr.Bogdan Ciurea, medici specialiști Ortopedie Traumatologie EUROCLINIC

Redactor: Cristian Niculescu

Comments

comments