La taifas cu Kinga Varga – primul designer din România specializat în tricotaje

15 January of 2010

Foto: Radu Vintilescu, Emilian Săvescu, Kinga Varga

Foto: Radu Vintilescu, Emilian Săvescu, Kinga Varga

Kinga poartă ghete albastru electric, blugi, o bluză puțin decoltată și două pandantive care captează privirea. Are ochi albaștri, iar tunsoarea scurtă îi înconjoară capul ca o aureolă. În această ipostază de luni dimineață seamănă cu îngerașul de pe unul dintre pandantivele de la gât, care are și el povestea lui: a fost realizat de  către designerul Carla Szabo pentru colecțiile de iarna trecută ale Kingăi, Winter Wings și Baby Kinga.
Îi plac spațiile luminoase și colorate, iar showroom-ul cu ferestre mari de lângă fostul magazin Eva din București
se bucură din plin de amândouă.
Ne-am întâlnit în fața clădirii, lângă un loc de joacă    pentru copii, iar coincidența mi s-a părut salutară: toate colecțiile ei exprimă pofta de joacă și dorința de experimentare. Despre colecțiile trecute puteți citi pe site-ul ei, care vă va întâmpina cu muzică, așa cum m-a primit și Kinga pe mine: primul lucru pe care l-a făcut după ce am intrat pe ușă a fost să pornească radioul.
Cine ți-a pus andrelele
în mână?
Nu a trebuit să mi le pună cineva, pentru că le-am luat eu singură. Am crescut într-o familie care cu asta se ocupa: mama cu andrelele și croșeta, iar bunica și tata, cu confecțiile (Kinga este din Satu-Mare, n.r.). Era o familie de artiști și eu, de mică, văzând-o acasă pe mama că tot timpul îi mergea mâna, deși după-masa mergea la atelierul unde lucra, mi-a plăcut lucrul de mână. La școală, orele de lucru manual erau cele mai plăcute. Am început și eu pe la 6–7 ani.
Când ai devenit designer cu diplomă?
Am terminat Facultatea de Arte Plastice și Design, specializarea design vestimentar, acum patru ani, la Cluj. Am făcut cinci ani de facultate și, după aceea mi-am continuat studiile cu un master în management și în afaceri, ca să învăț să nu mă las
păcălită.
Ești angajată a unei firme, dar ai avut libertatea să-ți dezvolți  propria ta linie, Kinga. Te vezi ca fiind mai mult artist sau manager?
Da, sunt angajată la cel mai mare producător de fire din România, însă, având încredere în mine mi-a dat libertate deplină. Cei de la firmă mi-au lăsat mână liberă să fac ce vreau, dar, totodată, să mă și zbat, să mă lovesc de greutăți. La început, m-am descurcat singură și pe partea de creație și pe partea de management. Acum am format o echipă care se ocupă de producție, de marketing, de vânzări și de promovare. Eu am rămas strict pe partea de creație: conceperea colecției, alegerea firului, specificarea mașinii pe care urmează să se lucreze, stabilirea contexturii, trimiterea la fabrică. Trebuie să fii un pic din amândouă, ca să meargă o afacere. Nu poți să fii numai artist. Am învățat și eu din greșeli.
Ai un mentor?
Primul mentor l-am considerat pe tata. Am zis: „eu trebuie să ajung ca tata și mai sus ca el“. A mai fost și profesoara mea, Basso Stănescu, iar în acest moment este domnul Luigi Bodo, șeful meu.
Asistăm la o revenire a lucrului de mână?
Da, lucrul de mână, tricotajele au luat din nou amploare. Este o influență care a venit din afară. În fiecare dintre colecțiile marilor creatori găsindu-se câte două sau mai multe piese tricotate, chiar dacă nu de mână. Se pot purta și în sezonul rece, și în sezonul cald: vara se folosesc fire naturale și poate ieși o hăinuță atât de subțire și de ușoară, că nici nu-ți vine să crezi că e croșetată sau tricotată. Moda este repetitivă, un curent dintr-un anumit moment se regăsește peste câțiva ani. Desigur, într-o altă formă sau idee. Am întâlnit doamne care croșetează și tricotează din hobby și am început și câteva colaborări. Ele mai câștigă un ban, eu reușesc să exprim ceva ce nu aș putea exprima doar cu ajutorul  mașinilor și readuc în actualitate lucrul manual.
Ce poți să ne spui despre proiectele tale de viitor?
Lucrez la colecția de toamnă-iarnă și m-am distrat puțin pe tema celor ce se întâmplă pe piață. Mai scurtăm puțin fustele, că e recesiune. Preiau din elementele de actualitate și încerc să aduc un zâmbet pe buzele celor care văd hainele mele. Și pregătesc, Doamne-ajută, linia de copii, pe care o prezentăm cu linia de adulți. Am multe proiecte, dar prefer să vorbesc despre ele după ce le văd concretizate.

Un designer cu multe planuri de viitor și cu foarte multă energie
■ „Vara este bine să purtăm haine din materiale cât mai naturale, chiar cu puțin sintetic în ele, fiindcă dau o ținută mai bună produsului, care se comportă mai bine la spălare: 98% bumbac și 2% acrilic sau 50% bumbac cu 50% vâscoză sau combinații de bumbac cu mătase sau in, în combinații de 80% in și 20% poliamidă, PNA sau vâscoză. Eu am propus pentru vara aceasta multă culoare, hăinuțe lejere, nimic mulat pe corp, forme de A și de cocoon, uneori chiar am pus accentul pe talie. În general am pus accentul pe umăr, să fie dezgolit, aerisit. Fustele se opresc în jurul genunchilor sau mai jos de genunchi ori sunt foarte lungi.“
■ „Hainele mele se adresează doamnelor,  domnișoarelor și copiilor. Clienta mea este o persoană independentă, căreia îi place viața, îi place să trăiască momentul, o persoană deschisă la minte. Are între 25 și 45 de ani și vede viața în culori.“
■ „Nu cred că din cauza crizei femeile vor avea mai puțină grijă de ele, dar cred că vor deveni mai atente pe ce și cât cheltuiesc.“
■ „Sunt încă puțini tineri care se ocupă cu lucrul de mână, deși mi-ar plăcea să văd fete mondene care stau la taifas și tricotează.“
■ „Lucrez cu fabrici din România, în special din zona Moldovei. Unele au tehnologie foarte nouă, nu pot să spun că de ultimă generație, pentru că acelea de ultimă generație scot produsul încheiat, nu mai trebuie să îi faci nimic. Această tehnologie costă mult, pe lângă mașină mai este nevoie de un calculator, de un program, de un om foarte bine instruit și, pe lângă asta, la tricoturi există o grămadă de finețuri. Dar lucrurile merg spre bine și la noi.“
■ „Într-o colecție am haine de toate finețurile (= raportul dintre lungimea unui fir textil şi greutatea lui, care indică fineţea firului respectiv, n.r.), de la ceva subțire la ceva foarte gros. Există valuri de tendințe, o tendință ține cam trei ani. Într-o perioadă se purtau tricoturi foarte groase, predomina aspectul acela de haine lucrate manual. Acum, va fi o revenire către materiale subțiri, aerisite, dantelate.“
■ „Îmi doresc un atelier, la un moment dat, în care să lucreze niște doamne mai în vârstă. Să croșeteze și să stea de vorbă. Eu mi-am pierdut bunicii de mică, așa că am o slăbiciune pentru oamenii vârstnici.

Interviu de Andra Botescu



Comments

comments

Previous:

Ultimele pregătiri

Next:

Dansul ce descătușează

You may also like

Post a new comment