„Meseria asta a fost visul meu“

22 April of 2011

Taximetria este un job greu, de bărbat. Iar când vezi o femeie la volanul unei mașini galbene, te întrebi care o fi povestea ei…

Cum e să muncești în ziua de azi în lumea bărbaților? E o lume în care femeia este evaluată după alte criterii decât bărbații, mai ales fizice, decorative. S-a încetățenit rolul de „asistentă“ atât în mediul corporatist, cât și în media. După vârsta de 45 de ani, șansele femeii de a reîncepe o carieră sau de a se afirma sunt nule. Ca femeie ești considerată „scoasă din uz“, iar profesional, terminată. Dur, dar adevărat! Însă într-o țară cu o mentalitate cu adânci rădăcini balcanice, femeia ar trebui să schimbe ceva în ea însăși. Dincolo de cratiță, locul unde suntem frecvent trimise, mai ales în trafic, sau de „bara“ din club, depinde de fiecare dintre noi unde, când și mai ales în ce mod ne facem visurilele să devină realitate. Concurența nu sperie pe toată lumea și am găsit, în multe domenii, femei care au reușit să facă la orice vârstă ceea ce au visat.
Strada este locul unde vezi paradoxuri de tot felul. Dacă ai nevoie de un taxi, rareori găsești o femeie la volan. Căutând un taxi noaptea, am cunoscut-o și pe Florina Mihai Filip, care este taximetris­tă la Compania Meridian. Lucrează în branșă de 20 de ani. Am aflat că, dintr-un număr de 1550 de angajați, câți are compania, doar 4 sunt femei. Florina are 49 de ani și, după ce s-a căsătorit, o vreme a fost casnică. A trebuit ca în prima parte a vieții să fie doar soție și mamă. Despre alegerea ei mi-a spus: „Taximetria a fost visul meu de fată de liceu. Am văzut pe atunci un film care mi-a mers la suflet, «Angela merge mai departe». Mi-a plăcut Dorina Lazăr în rolul acela – demnă și hotărâtă femeie!“ Și Florina a mers mai departe, chiar dacă viața nu a fost blândă cu ea. „M-a urmărit multă vreme vi­sul ăsta și imaginea femeii din film. Peste ani, am reușit. Dar nimic nu e ușor. După ce copiii au crescut un pic, am început să lucrez în taximetrie. Asta s-a întâmplat după Revoluție. Am rămas văduvă și a trebuit să îmi cresc copiii singură. A fost perioada în care fetele erau adolescente, iar băiatul era mititel. M-a ajutat Dumnezeu și am reu­șit. Acum sunt liniștită, fetele au deja o profesie, mi-a mai rămas băiatul, care este încă student.
Mașina Florinei e curată și primitoare. Lucrează doar noaptea, fiindcă i se pare mai ușor. Ea ți se adresează civilizat și pretinde același lucru și de la clienții ei. De fapt, vrea un lucru foarte simplu: respect.

Despre modul în care reac­țio­nează bărbații când o văd la volanul taxiului, ea spune că sunt
neîncrezători: „Într-o noapte am luat o comandă și clientul a refuzat să urce în taxi, fiindcă la volan era o femeie. Nu a avut ce face, pentru că nu era alt taxi liber, așa că a urcat. L-am dus șnur și la sfârșit mi-a mulțumit. Mi-a spus sincer: «Doamnă, ce lecție mi-ați dat!» De curând, a urcat în mașină un client atât de beat, încât a trebuit să îi cer buletinul ca să văd la ce adresă să îl duc. Era criță, dar și-a amintit codul de la interfon și a sunat până a venit nevasta lui să îl ia. I-am spus femeii că eu așa ceva n-aș ține la ușă.“
Cum se descurcă o femeie când îi face figuri mașina? „Cea mai hazlie întâmplare am avut-o cu o Dacie veche, la începutul anilor ’90, când am plecat cu două cliente prin județul Tulcea, să cumpărăm porumb“, spune Florina. „La un moment dat am intrat pe un drum, în câmp, unde nu vedeai țipenie de om. Mi s-a rupt cureaua de la alternator și, neavând altă soluție, am făcut o «curea» din ciorapii mei și ai clientelor și așa am reușit să revenim în București. Nevoia te învață să faci orice; important e să vrei. Cât despre colegii mei, mă ajută dacă am avarii, se poartă excepțional, nu fac di­fe­rența că sunt femeie. Asta e soluția, respectul, și reziști în orice meserie! Nu le-am îndemnat pe fetele mele să facă asta, fiindcă taximetria nu e o meserie de femei, o faci numai dacă îți place mult.“

Text: Ivana Iancu

Comments

comments