Memoria de elefant. Boală sau superputere?

17 April of 2019

Boală sau superputere? Imaginează-ți cum ar fi să-ți amintești absolut toată viața ta până în cel mai mic detaliu. 
Te-ai bucura sau nu de această abilitate?

Unii dintre noi nu-și amintesc nici ce au mâncat acum două zile. Considerată în mediul medical o afecțiune, hipertimezia a fost descoperită în urmă cu 
12 ani și studiată intens de atunci.

Highly Superior Autobiographical 
Memory (HSAM) sau memoria autobiografică superioară a stârnit interesul oamenilor de știință după ce o americancă, Jill Price, și-a luat inima în dinți și a trimis un e-mail unui cercetător de la o universitate californiană în care îi mărturisea superputerea ei. Savanții au crezut inițial că este vorba doar despre o memorie excepțională, pe care teoretic o poate antrena oricine cu ajutorul exercițiilor specifice, dar și-au dat seama că femeia putea să descrie cu lux de amănunte orice zi din viața ei (inclusiv din perioada copilăriei) și era capabilă să facă asocieri incredibile fără niciun efort sau ezitare.

Ce este
În cei 12 ani de cercetare, au fost 
înregistrate doar 60 de cazuri de hipertimezie în lume, ceea ce face acest 
sindrom unul extrem de rar. Capacitatea se rezumă la propriile amintiri, strict legate de viața individului, și nu poate fi folosită, de exemplu, pentru a 
descrie anumite evenimente istorice, sociale, politice ș.a.m.d. la care acesta nu a participat. În mod normal, oamenii stochează în creier informații recente, care se pierd odată cu trecerea timpului sau devin greu de amintit.

În schimb, la bolnavii de hipertimezie, deși mecanismul de asimilare este identic, ceea ce urmează după este diferit: acuratețea informațiilor se intensifică, iar detaliile devin tot mai clare. Studiile au arătat că individul poate intra rapid într-o stare profundă de concentrare, blocând orice factor disturbator, dar pe de altă parte, este ușor de distras de la activitățile zilnice, comportându-se ca un visător cu ochii deschiși. Jill Price povestea că este mereu obosită din cauza fluxului imens de amintiri și că trăiește mai mult în trecut decât în prezent, iar despre 
viitor nici nu poate fi vorba. Descria plastic ceea ce i se întâmplă spunând că este ca și cum ar urmări un film care nu se mai termină.

Cu toate acestea, persoanele afectate au modalități diferite de stocare a informației. Markie Pasternak, o altă femeie care a suscitat atenția cercetătorilor, zicea că în mintea ei vede fiecare lună colorată diferit (iunie era verde, august – galben auriu etc.). În momentul în care găsește luna potrivită dintr-un anumit an, accesează infor­mațiile vizualizând săptămânile, apoi zilele și orele. Pentru noi este greu de imaginat așa ceva, este ca un zoom-in. În plus, oamenii de știință au descoperit că unele informații nu sunt corecte în sensul că ele nu corespund cu realitatea. De exemplu, Pasternak știe că cineva a murit pe data de 2 octombrie, dar în memoria ei apare ca fiind 3 octombrie fiindcă atunci a luat contact cu informația. Oricum, până în momentul de față, medicii nu au răspunsuri la întrebări precum: ce cauzează boala sau cum anume acțio­nează ea.


Relaționări cu alte afecțiuni

Incapacitatea de a inhiba sau de a stopa amintirile a fost asociată de multe ori cu autismul. Totuși, bolnavii de hipertimezie nu sunt autiști. Dar împrumută multe caracteristici din afecțiuni neurologice ca: tulburarea obsesiv-compulsivă, ADHD, sindromul 
Tourette sau schizofrenie. Unii cercetători au afirmat că memoria autobiografică superioară este inversul bolii Alzheimer. Culmea este că pacienții nu reușesc să obțină scoruri peste 
medie la testele clasice de memorie.

Memoria fotografică vs memoria autobiografică

Memoria eidetică sau fotografică este capacitatea unor oameni de a-și aminti imagini sau instantanee pe care, cândva demult, le-au văzut doar câteva clipe. Există și o diferență între cele două: prima se referă strict la imagini sau fotografii, iar a doua – la texte tipărite, numere sau lucruri similare. Cel mai cunoscut caz este al unei femei pe nume Elizabeth care putea, printre altele, să scrie din memorie poezii în limbi străine pe care nu le cunoștea, dar peste care aruncase o scurtă privire cu mulți ani în urmă. Credibilitatea studiilor a fost pusă însă sub îndoială după ce ea s-a măritat cu cel care îi făcea testele. John von Neumann, un matematician din Ungaria, putea să recite cuvânt cu cuvânt orice pagină sau fragment din cărțile citite până atunci. Deși specta­culoase și aceste cazuri, memoria fotografică este diferită de cea auto­biografică și se pare că are o legătură stânsă cu boli precum psihoza sau schizofrenia.

Citeste si:

Articol exclusiv online
Text: echipa Ioana
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments

Previous:

Regulile corecte ale automedicatiei

Next:

Remedii de la A la Z

You may also like

Post a new comment