Mănăstirea Tismana și Cheile Sohodolului

În partea de vest a Olteniei, la granița dintre județele Gorj și Mehedinți, crestele împădurite ale Carpaților se domolesc formând trecători și chei săpate de râuri în munte spre zona de podiș a Transilvaniei. Aici, timpul a ocrotit cu drag rostul naturii, iar secole la rând oamenii i-au oferit în dar tradiții, credință și creații nemuritoare.

Cheile Sohodolului

La 10 km de Târgu Jiu, în apropierea localității Runcu, drumul național 67 întâlnește un traseu județean spre platforma Gornoviței, cea mai joasă zonă de platou a Munților Carpați. Drumul care trece prin satul Răchiți și apoi prin Cheile Sohodolului are porțiuni de piatră și de asfalt și poate fi parcurs ușor cu automobilul. Râul Sohodol care izvorăște din apropierea Vârfului Siglăul Mare (1682m.) a săpat de-a lungul timpului în relieful calcaros al Munților Vâlcan o serie de avene, peșteri și chei, în prezent constituind cea mai spectaculoasă trecătoare din această parte de sud a țării. Clima blândă și solul propice au format un ecosistem bogat floral și faunistic. Condițiile geomorfologice au permis apariția unor forme sălbatice de vișin și liliac, precum și înmulțirea anumitor specii de păsări rare, șerpi sau pești. În perioada sezonului cald, la intrarea în zona de chei a fost instituită o taxă modică pentru accesul cu autoturisme, în scopul protejării mediului înconjurător.

Mănăstirea Tismana

“Mărețul cuib al Basarabilor” așa cum a intitulat-o poetul George Coșbuc, Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească. Cocoțată pe spinarea de stâncă a Muntelui Starmina, asemenea unui castel medieval pierdut în nori, mănăstirea veghează de peste șase secole la credința dreaptă a moșnenilor ortodocși din această zonă istorică a Valahiei. Ctitorul mănăstirii este sfântul Nicodim, cel care a întemeiat aici o vestită școală de caligrafie și al cărui mormânt se află săpat în pridvorul bisericii. Zona înconjurată de păduri, ape și munți a fost în trecut una greu accesibilă. Arheologii au descoperit existența în apropiere a unui fort daco-roman, proveniența cuvântului “tismana” având semnificație de cetate fortificată în dialectul getic. De altfel, ca urmare a trecutului înțesat de conflicte armate, mănăstirea a servit și ca cetate în timpul secolului al XVII-lea.